Fondarea și începuturile liberale
Partidul Național Liberal a fost fondat oficial la 24 mai 1875, prin inițiativa unor mari personalități precum Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu și A.G. Golescu. Mișcarea liberală își are însă originile în perioada pașoptistă, 1875 reprezentând doar momentul instituționalizării.
Primul președinte al PNL a fost Ion C. Brătianu, sub conducerea căruia, în 1877, România și-a proclamat independența. Deviza partidului – „Prin noi înșine!” – a ghidat toate acțiunile sale.
Liberalismul și România modernă
Partidul Național Liberal a contribuit decisiv la modernizarea României, fiind primul care a pledat pentru introducerea sufragiului universal (1892). După Primul Război Mondial, în perioada Marii Uniri, liberalii au condus guverne care au aplicat reforme esențiale: reforma agrară, organizarea administrativă unitară și refacerea economiei.
În perioada interbelică, PNL a dominat viața politică, aflându-se frecvent la guvernare, până la suspendarea activității sale în 1938.
Încercarea comunistă și renașterea PNL
După al Doilea Război Mondial, instaurarea comunismului a dus la abolirea pluralismului politic și la dizolvarea PNL în 1947. Mulți lideri liberali au fost arestați, executați sau forțați să plece în exil.
În 1989, după Revoluție, liberalii din țară și din exil au reorganizat partidul. Printre cei care au reînviat PNL s-au aflat Radu Câmpeanu, Dan Amedeo Lăzărescu și Nicolae Enescu. Astfel, în ianuarie 1990, Partidul Național Liberal a reintrat oficial în viața politică românească.
De peste un secol și jumătate, Partidul Național Liberal a reprezentat un pilon al democrației românești. De la independența din 1877, la Marea Unire și până la renașterea de după 1989, PNL rămâne un simbol al liberalismului și al construcției unei Românii moderne.
