Contextul crizei orientale și oportunitatea pentru România
Criza orientală izbucnită în 1875, ce slăbea autoritatea Imperiului Otoman în Balcani, a deschis României o oportunitate istorică: obținerea independenței. Inițial, România a adoptat o politică de neutralitate, dar schimbările politice din 1876 au dus la o atitudine mai fermă față de Poartă.
Guvernul liberal condus de Ion Brătianu a însărcinat pe Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, să înainteze Porții și Puterilor Garante o notă diplomatică. Aceasta, cunoscută ca „Cele șapte revendicări”, solicita recunoașterea independenței de facto a României.
Eșecul diplomatic și apropierea de Rusia
Răspunsul Porții a fost negativ. În paralel, contextul regional se schimba rapid: revoltele antiotomane se extindeau, iar Rusia căuta un pretext pentru a interveni militar împotriva Imperiului Otoman. Astfel, România a devenit un punct strategic.
Pe 4 aprilie 1877, s-a semnat Convenția româno-rusă, care permitea armatei ruse să tranziteze teritoriul românesc. Deși inițial Rusia a refuzat colaborarea militară, Carol I a decretat mobilizarea generală, pregătind țara de război.
România intră în război: începutul confruntării armate
Pe 12 aprilie 1877, Rusia a declarat război Turciei și a început traversarea României. În replică, otomanii au bombardat orașe românești precum Brăila, Calafat și Oltenița. Răspunsul român nu a întârziat: la 26 aprilie, bateriile de la Calafat au bombardat Vidinul, în prezența lui Carol I, care a exclamat celebra replică: „Asta-i muzica ce-mi place!”.
Declararea oficială a independenței României
La 29 aprilie 1877, Adunarea Deputaților a votat o moțiune privind ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman, urmată de votul Senatului pe 30 aprilie. Evenimentul decisiv a avut loc pe 9 mai 1877, când Mihail Kogălniceanu a citit în plen Declarația de Independență, adoptată în unanimitate.
Carol I a semnat actul pe 10 mai 1877. Primele măsuri oficiale au inclus crearea Ordinului „Steaua României” și sistarea plății tributului către Poartă. Suma respectivă a fost redirecționată către Ministerul de Război.
Reacția internațională și recunoașterea independenței
Independența României nu a fost recunoscută imediat de marile puteri. Franța, Germania și Austro-Ungaria au preferat să se pronunțe abia după încheierea războiului. Imperiul Otoman a ignorat declarația, iar Rusia, deși aliată militar, nu a acordat recunoaștere oficială în acel moment.
Recunoașterea oficială a venit abia după încheierea războiului ruso-turc (1877–1878), prin Tratatul de la Berlin. România devenea astfel un stat suveran, cu drepturi depline în plan internațional, iar independența deschidea calea modernizării și dezvoltării naționale.
Resurse pentru aprofundare
Pentru cei interesați de detalii și documente istorice, Arhivele Naționale ale României pun la dispoziție o selecție amplă de materiale din expoziția „Români și Bulgari în războiul 1877–1878”, realizată în parteneriat cu Arhivele de Stat din Bulgaria.
Comentariile sunt închise.