„Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare. (declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990).” Petre Țuțea
Citatul este o expresie dureroasă a rupturii dintre idealismul personal și realitatea politică postcomunistă. Țuțea se autocaracterizează ironic drept „tâmpit”, nu din lipsă de inteligență, ci din exces de naivitate și speranță în poporul român. Sacrificiul său — 13 ani de închisoare — este pus în contrast cu alegerea democratică a unui regim pe care el îl considera o continuare a comunismului.
Această declarație nu este doar o judecată asupra unei epoci, ci și o meditație asupra sensului sacrificiului, a valorii idealurilor într-o societate care pare să le ignore. Este vocea unui om care a crezut în demnitate, în libertate, și care, în final, se simte singur în fața istoriei.
