Calendar istoric: 8 septembrie
1495: A început domnia lui Radu cel Mare în Țara Românească
Radu cel Mare (1495–1508), fiul lui Vlad Călugărul, a fost unul dintre cei mai importanți voievozi ai Țării Românești din perioada medievală. Domnia sa a marcat o epocă de stabilitate politică, dezvoltare culturală și întărire a Bisericii Ortodoxe.
Un mare protector al vieții religioase și culturale, Radu cel Mare a adus la curtea sa pe patriarhul ecumenic Nifon al II-lea al Constantinopolului, personalitate de prim rang a Ortodoxiei. Sub îndrumarea lui Nifon, între 1502 și 1505, s-a realizat o reformă a Bisericii valahe, ce a întărit structurile religioase și a pus bazele unei organizări moderne. După Nifon, scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei (denumirea oficială a Țării Românești în documentele epocii) a fost ocupat de Maxim Brancovici, despotul sârb devenit călugăr și ulterior canonizat, care a păstorit între 1505 și 1509.
Atât Nifon al II-lea, cât și Maxim Brancovici au fost canonizați, lăsând o amprentă durabilă asupra spiritualității românești. Sfântul Nifon este venerat ca unul dintre marii ierarhi ai Țării Românești, iar cultul său este strâns legat de figura domnitorului Radu cel Mare.
Radu cel Mare a contribuit la fenomenul descris de istoricul Nicolae Iorga drept „Bizanțul după Bizanț”, sprijinind comunitățile ortodoxe din Imperiul Otoman prin donații generoase către mănăstirile de la Muntele Athos, Ierusalim și Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.
Unul dintre cele mai mari merite ale sale este ctitoria Mănăstirii Dealu, unde se păstrează mormântul lui Mihai Viteazul. Această mănăstire este considerată un monument de referință al artei și spiritualității medievale românești.
În anul 1508, la inițiativa sa, a fost tipărit la Târgoviște Liturghierul lui Macarie, prima carte tipărită pe teritoriul actual al României, în limba slavonă. Acest eveniment marchează începuturile tiparului românesc, cu un impact cultural deosebit.
Domnia lui Radu cel Mare rămâne una dintre cele mai luminoase pagini ale istoriei medievale românești, prin echilibrul între autoritate politică, sprijin cultural și patronaj religios.
1856: S-a născut Ion Bianu
Filolog, bibliograf și fondatorul Bibliotecii Academiei Române, Ion Bianu (1856–1935) a fost membru titular și președinte al Academiei Române. Contribuția sa la dezvoltarea bibliografiei și la consolidarea instituțiilor culturale românești este deosebit de valoroasă.
1907: A încetat din viață Iosif Vulcan
Iosif Vulcan (1841–1907), publicist, scriitor și membru al Academiei Române, a fost fondatorul prestigioasei reviste Familia, în care și-a publicat debutul literar și Mihai Eminescu. Vulcan a scris poezii, piese de teatru, nuvele, romane și lucrări istorice.
La 8 septembrie 1907 s-a stins din viață la Oradea, fiind înmormântat inițial în cimitirul Olosig. În anul 2009, mormântul său a fost mutat în cimitirul Rulikowski, unde se află în prezent.
