1954: Inaugurarea Teatrului de Operă și Balet din București
La data de 6 ianuarie 1954, s-a inaugurat Teatrul de Operă și Balet din București, cunoscut astăzi sub numele de Opera Națională Română. Evenimentul a reprezentat un pas esențial în consolidarea instituțiilor de cultură din România postbelică, oferind un spațiu modern și dedicat artelor spectacolului.
Clădirea Operei Naționale din București a fost proiectată pentru a reflecta prestigiul și eleganța artei lirice, devenind, în timp, un simbol al vieții culturale din capitală. Aici s-au afirmat generații de soliști, dirijori, balerini și creatori de scenă, contribuind la formarea unei tradiții artistice recunoscute pe plan internațional.
1902: Nașterea lui Octav Doicescu – Arhitectul modernismului românesc
Pe 6 ianuarie 1902, s-a născut la Brăila arhitectul, profesorul universitar și academicianul Octav Doicescu (1902–1981). A fost unul dintre pionierii arhitecturii moderne din România, promotor al funcționalismului echilibrat cu elemente tradiționale românești.
Formare și carieră academică
După finalizarea studiilor, Octav Doicescu a devenit profesor universitar și, ulterior, membru titular al Academiei Române (1974). A format generații întregi de arhitecți și a militat pentru modernizarea urbanistică a Bucureștiului.
În 1928, a devenit membru al Societății Amicii Statelor Unite, alături de personalități precum Petru Comarnescu, Dimitrie Gusti, Anton Golopenția, Dan Duțescu și Nicolae Mărgineanu. Între anii 1945–1947 a făcut parte din comitetul de redacție al Revistei Româno-Americane, publicație ce promova relațiile culturale dintre România și Statele Unite.
Recunoaștere internațională și contribuții remarcabile
Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale a fost proiectarea Pavilionului „Casa Română” pentru Expoziția Universală de la New York din 1939. Pentru acest proiect, Octav Doicescu a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului New York, acordat de primarul Fiorello La Guardia.
Această distincție a fost urmată de un gest simbolic: în fiecare an, arhitectul primea o felicitare de Anul Nou din partea Salonului Oval al Președinției Statelor Unite.
Deși i s-a oferit între 1965–1968 funcția de reprezentant al României la UNESCO, Octav Doicescu a refuzat numirea, deoarece nu a dorit să se înscrie în Partidul Comunist Român. În locul său a fost trimis arhitectul Pompiliu Macovei.
Viziune urbanistică și moștenire culturală
Octav Doicescu a fost un arhitect vizionar, dedicat modernizării Bucureștiului. A încercat să elibereze orașul de „amprenta stilului brâncovenesc greoi”, promovând o arhitectură funcțională și luminoasă, adaptată epocii moderne.
Pe frontispiciul casei sale din cartierul Parcul Bordei, proiectată chiar de el, se află un crez definitoriu:
„Locuitorii acestei cetăți, deasupra proprietăților individuale, au o proprietate comună: frumosul.”
Deși a fost cetățean de onoare al New York-ului, orașul în care a lucrat și pe care l-a iubit cel mai mult, Bucureștiul, nu i-a dedicat încă o stradă. În schimb, Brăila și Timișoara i-au onorat memoria prin denumirea unor străzi ce îi poartă numele.
Octav Doicescu este înmormântat la Cimitirul Bellu din București, locul de odihnă al multor personalități ale culturii române. A fost fratele arhitectului Aurel Doicescu (1907–1972), alături de care a colaborat la numeroase proiecte remarcabile.
Data de 6 ianuarie aduce în prim-plan două simboluri ale culturii și modernității românești: Opera Națională Română, spațiu al artei și expresiei naționale, și Octav Doicescu, arhitectul care a dat formă unui ideal de frumusețe urbană și integritate profesională. Prin creațiile sale și prin principiile sale morale, Doicescu rămâne o figură emblematică a culturii românești din secolul XX.
sursa foto: Asociatia R.O.S.T. Otopeni
