Descrierea stemei Regatului României întregite este deosebit de complexă și plină de simboluri istorice și heraldice. Iată o explicație structurată a componentelor acesteia:
- Scutul mare: Acesta este elementul central al stemei și are pe fond albastru o acvilă de aur, simbol al suveranității și al națiunii. Acvila este încoronată cu o coroană regală și ține în cioc o cruce pedată, un simbol creștin, iar în gheare un sceptru și o spadă, reprezentând puterea regală și justiția.
- Scutul mediu: Este plasat pe pieptul acvilei din scutul mare și este împărțit în patru (scartelat), fiecare secțiune reprezentând armele istorice ale principatelor și regiunilor unite:
- Sus la dextra: Armele Valahiei, cu o acvilă și simboluri astrale (soare și lună).
- Sus la senestra: Armele Moldovei, caracterizate printr-un cap de bour și simboluri astrale (stea și roză).
- Jos la dextra: Armele Banatului românesc al Severinului, cu un pod și un leu.
- Jos la senestra: Armele Transilvaniei, cu o acvilă neagră și turnuri fortificate.
- Scutul mic: Reprezentă Casa Domnitoare de Hohenzollern, împărțit în argint și negru, simbolizând legătura dinastică cu familia regală germană.
- Elemente decorative și simbolice suplimentare:
- Coroana de Oțel a României: Plasată deasupra scutului mare, simbolizează monarhia și independența națională.
- Leii suporteri: Doi lei de aur care țin scutul, simbolizând forța și curajul.
- Colanul Ordinului „Carol I”: Înconjoară scutul mare, reprezentând onoarea și meritele naționale.
- Deviza „Nihil sine Deo”: Plasată pe o eșarfă, subliniază credința creștină și devotamentul dinastic.
- Pavilionul de purpură: Simbolizează regalitatea și este timbrat cu Coroana Întregirii, reprezentând unirea tuturor teritoriilor românești sub un singur regat.
Această stemă este un amestec de istorie și heraldică, fiecare element având o semnificație profundă în cadrul identității naționale și istorice a României.
Comments are closed.