Press "Enter" to skip to content

10 citate de Mihai Eminescu, luceafărul poeziei româneşti.


Provided by Vocea Naţională

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară.

„Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.” 

„Oamenii se împart în două categorii: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.”

„Adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

„Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.” 

„A exista înseamnă a suferi.” 

„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

„Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”

„Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.” 

„Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.”

„Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.” 

Comments are closed.