George Manu – Simbolul neclintit al rezistenței românești
Profesorul George Manu rămâne una dintre cele mai emblematice figuri ale rezistenței românești împotriva regimului comunist impus de ocupația sovietică. Savant creștin de renume internațional, fost conducător al Mișcării Naționale de Rezistență și deținut politic în temuta închisoare Aiud, Manu și-a încheiat viața în aprilie 1961, refuzând asistența medicală oferită condiționat de colaborarea cu regimul.
Procesul „Marile Finanțe” – Teroarea ca spectacol public
Într-un climat politic tensionat, regimul comunist a orchestrat un proces fără precedent, cunoscut sub denumirea de „Marii Finanțe”, în care 12 persoane – între care cinci oameni de afaceri, trei profesori universitari, doi avocați și un militar – au fost acuzați de trădare, spionaj, sabotaj și alte fapte absurde. Procesul a avut un unic scop: deturnarea atenției publice de la criza economică generată de prezența sovietică, după semnarea Convenției de Armistițiu.
„Rușii au furat mult mai mult decât erau obligați românii să le dea prin Tratatul de Armistițiu”, declara Șebran Manu, fiul savantului. SUA au reacționat la instaurarea guvernului Groza, iar Stalin a răspuns trimițându-l pe Andrei Vîșinski să regizeze procesele politice în stil bolșevic, pentru a demonstra obediența României și a înăbuși opoziția.
O viață în slujba libertății
În perioada 1945–1947, George Manu a evitat arestarea și a redactat lucrarea „În Spatele Cortinei de Fier. România sub ocupație sovietică”, text considerat de regim un act de trădare, pentru că demasca brutalitatea sovietică și realitățile ocupației. Era o voce lucidă și vizionară, „un om cu o inteligență remarcabilă”, după cum afirma cercetătorul CNSAS, Silviu B. Moldovan.
Tortură, condamnare și martiriu
Arestate și anchetat în condiții inumane, George Manu a fost forțat să recunoască fapte absurde, precum un presupus complot de a arunca în aer Parlamentul. Acuzații fabricate, menite să-l transforme într-un simbol al „dușmanului poporului”. A fost condamnat la muncă silnică pe viață și închis în Zarca Aiudului, unde și-a asumat rolul de profesor pentru alți deținuți, între care și filosoful Demostene Andronescu.
În fața ofertei de eliberare venită din partea ofițerilor sovietici, în schimbul renunțării la valorile și convingerile sale, Manu a refuzat, alegând moartea. A murit slăbit, în 1961, în anonimatul și frigul carceral, iar trupul i-a fost aruncat în groapa comună de la Râpa Robilor.
Moștenirea unui erou
Ultimul său mesaj, transmis dincolo de zidurile închisorii, „Să le spui tuturor că n-am făcut niciun compromis!”, reverberează astăzi ca un testament de curaj și onoare. Lucrarea sa, publicată abia în 2011, constituie o piesă-cheie în înțelegerea ocupației sovietice și a represiunii comuniste în România. George Manu nu a fost doar o victimă, ci un simbol viu al demnității și al neclintirii în fața dictaturii.
„Fiţi credincioşi idealurilor voastre şi rămîneţi demni”. Gheorghe Manu
Comentariile sunt închise.