1869 – Inaugurarea Gării Filaret și prima linie feroviară București–Giurgiu
La 31 octombrie 1869 (19 octombrie, stil vechi), a avut loc la Gara Filaret din București inaugurarea primei linii feroviare din Principatele Unite — București–Giurgiu. Evenimentul s-a desfășurat cu mare fast, în prezența prim-ministrului, marcând începutul transportului feroviar modern în România.
Din Gara Filaret au plecat două garnituri:
- „Trenul de onoare Mihaiu Bravu”, condus de sir John Trevor Barklay,
- și „Trenul Dunărea”, condus de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român.
Această inaugurare nu a fost doar o realizare tehnică, ci și una simbolică, ilustrând dorința României de modernizare și conectare la rețeaua europeană de transport.
Gara Filaret – prima gară a Bucureștiului
Gara Filaret a fost prima gară construită în capitală, deschisă oficial la 19/31 octombrie 1869. Numele provine de la Dealul Filaret, pe care a fost amplasată clădirea.
Arhitectura sa, de inspirație occidentală, a fost realizată sub forma unui careu cu parter și etaj, marginile construcției fiind închise spre linii pentru a forma o hală feroviară. Hala peronului era marcată de un fronton triunghiular, iar acoperișul se sprijinea pe o structură metalică decorată cu arce, elemente care ofereau un aspect elegant și modern pentru acea perioadă.
Accesul la peron se făcea prin fațada principală, prin două intrări dispuse simetric. Construcția era un simbol al progresului tehnologic și al deschiderii României către modernitate.
După inaugurarea Gării de Nord (13/25 decembrie 1872), Gara Filaret și-a pierdut treptat importanța. În 1960, clădirea a fost dezafectată și transformată în autobază, deși inițial se propusese amenajarea unui muzeu feroviar.
Astăzi, clădirea istorică adăpostește Autogara Filaret, păstrând încă farmecul și valoarea arhitecturală de odinioară.
Gara Filaret rămâne un simbol al începuturilor feroviare românești, un monument care marchează tranziția României către epoca industrială.
1881 – Nașterea lui Eugen Lovinescu
La 31 octombrie 1881 s-a născut Eugen Lovinescu, una dintre cele mai importante figuri ale criticii literare românești. A fost critic și istoric literar, teoretician al literaturii, sociolog al culturii, dramaturg, romancier și nuvelist.
Lovinescu este autorul teoriei Sincronismului și al conceptului de Mutație a valorilor estetice, idei care au revoluționat gândirea literară interbelică.
Deși și-a obținut doctoratul la Paris sub îndrumarea lui Émile Faguet, în România a ocupat doar funcția de profesor de latină la liceul Matei Basarab și apoi la Colegiul Național Mihai Viteazul.
A fost tatăl Monicăi Lovinescu și unchiul prozatorului Anton Holban, dramaturgului Horia Lovinescu și criticului Vasile Lovinescu.
1960 – Moartea filosofului Mircea Florian
Tot pe 31 octombrie, în anul 1960, s-a stins din viață Mircea Florian, filosof român și membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
A studiat filosofia în Germania, unde și-a susținut doctoratul cu teza Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson („Conceptul de timp la Henri Bergson”). A fost profesor universitar și a condus sectorul de istorie a filosofiei din cadrul Institutului de Filosofie.
Fost student al lui Titu Maiorescu, Florian a militat pentru o ontologie realistă, pledând pentru studiul lumii obiective, independente de conștiință.
Opera sa include importante contribuții la istoria filosofiei universale și la dezvoltarea gândirii românești moderne.
1972 – Dispariția lui Onisifor Ghibu
În 1972, la aceeași dată de 31 octombrie, a murit Onisifor Ghibu, una dintre personalitățile care au contribuit decisiv la Unirea Basarabiei cu România.
Refugiat în Basarabia în 1917, Ghibu a militat pentru conștiința națională românească, devenind un simbol al unității și al luptei pentru independență. După 1945, a fost arestat și marginalizat de regimul comunist, trăindu-și ultimele decenii ca o „persona non grata” în propria țară.





