Calendar istoric: 5 septembrie
1839 – Nașterea medicului și diplomatului Mihail Obedenaru
La 5 septembrie 1839 s-a născut Mihail (Gheorghiad) Obedenaru, medic, publicist și diplomat român. A fost o personalitate complexă a secolului al XIX-lea, contribuind la dezvoltarea sistemului medical și la consolidarea relațiilor diplomatice ale României în perioada modernă.
1854 – Nașterea medicului și farmacologului Emanoil Riegler
Emanoil Riegler s-a născut la 5 septembrie 1854. A fost medic, farmacolog și profesor universitar la Facultatea de Medicină din Iași, devenind membru corespondent al Academiei Române. Activitatea sa științifică a avut un rol esențial în formarea noilor generații de medici și în dezvoltarea farmacologiei românești.
1858 – Nașterea scriitorului Alexandru Vlahuță
Una dintre cele mai importante personalități culturale născute la 5 septembrie este Alexandru Vlahuță (1858–1919), scriitor, poet, critic literar și profesor român. Născut la Pleșești (astăzi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui), el a fost fiul unui mic proprietar de pământ.
A urmat studiile primare și liceale la Bârlad între 1867 și 1878, iar în 1879 a susținut examenul de bacalaureat la București. Deși a început studiile la Facultatea de Drept din București, a fost nevoit să le abandoneze din motive financiare, dedicându-se carierei didactice. A lucrat ca institutor și profesor la Târgoviște, iar între 1884 și 1893 a predat la mai multe instituții bucureștene, printre care Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna” și Liceul „Sfântul Gheorghe”.
În 1888 a fost numit revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău, contribuind la modernizarea învățământului românesc. Spirit activ în lumea literară, Vlahuță a fondat revista „Vieața” (1893–1896) și, mai târziu, „Sămănătorul” (1901), împreună cu George Coșbuc, ambele publicații având un rol important în promovarea valorilor naționale și a literaturii inspirate din viața satului românesc.
Cea mai cunoscută operă a sa este „România pitorească” (1901), descrisă de criticul Dumitru Micu drept „un atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Cartea reprezintă o veritabilă odă adusă frumuseților naturale, culturale și istorice ale României, îmbinând descrierea geografică cu emoția patriotică și cu sensibilitatea artistică.
În plan personal, Vlahuță s-a căsătorit de trei ori, ultima dată în 1905, cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Iași și Bârlad, unde a devenit mentor pentru tinerii scriitori, printre care și V. Voiculescu.
Alexandru Vlahuță a murit la 19 noiembrie 1919, la București. Casa sa din Dragosloveni este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”, un loc de omagiu dedicat memoriei sale și operei care a rămas simbol al dragostei de țară.
1867 – Nașterea pictorului Arthur Verona
Arthur Garguromin Verona, născut la 5 septembrie 1867, a fost un pictor român de mare valoare, format la prestigioasele Academii de Artă din München și Paris. Influențat de stilul lui Nicolae Grigorescu, a reușit să îmbine rigorile academice cu spontaneitatea picturii în aer liber. De-a lungul carierei sale de peste cincizeci de ani, a contribuit semnificativ la dezvoltarea picturii românești, fiind considerat un continuator al tradiției grigoresciene, dar și un inovator în domeniul compoziției academice.
1938 – Moartea generalului Gheorghe Mărdărescu
La 5 septembrie 1938 a încetat din viață Gheorghe Mărdărescu (n. 1866, Iași), general al armatei române și fost ministru de război între 1922–1926. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru acțiunile sale militare împotriva regimului bolșevic al lui Béla Kun. Moartea sa a marcat dispariția uneia dintre figurile militare importante din perioada interbelică.
1940 – Regele Carol al II-lea cedează puterea generalului Ion Antonescu
La 5 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea a suspendat Constituția din februarie 1938 și a transferat principalele prerogative regale generalului Ion Antonescu, marcând începutul regimului autoritar care avea să conducă România în anii războiului.
1944 – Armata Română respinge ofensiva germano-ungară
În aceeași zi, la 5 septembrie 1944, Armata a IV-a română a reușit să oprească ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei, contribuind la eliberarea teritoriului românesc de sub ocupația străină, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial.





