Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873 – 5 februarie 1953) este una dintre cele mai marcante figuri din istoria României, fiind cunoscut pentru contribuțiile sale de jurist, politician și lider al luptei pentru democrație. Membru de onoare al Academiei Române din 1919, Maniu și-a dedicat întreaga carieră de 56 de ani apărării valorilor democratice și combaterii autoritarismului.
Tinerețea și primii pași în politică
Originar din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj, Iuliu Maniu a intrat în viața publică încă din studenție. A devenit membru, iar mai târziu președinte al societății academice Petru Maior, marcând începutul unei cariere politice impresionante. În 1906, Maniu a obținut primul mandat de deputat în Vințul de Jos, comitatul Alba.
Rolul crucial în Marea Unire din 1918
Maniu a fost o figură centrală în evenimentele care au dus la Marea Unire. A participat ca delegat la Adunarea Națională de la Alba Iulia, unde a fost ales președinte al Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei. În discursul său de la Alba Iulia, Maniu a subliniat angajamentul față de libertate și egalitate:
„Noi nu voim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor.”
Acest angajament a rămas fundamentul politicii sale pe tot parcursul carierei.
Conducerea Partidului Național-Țărănesc și reforma politică
În 1926, Iuliu Maniu a devenit președintele Partidului Național-Țărănesc (PNȚ), rezultat al fuziunii dintre Partidul Național Român și Partidul Țărănesc. Doi ani mai târziu, pe 8 noiembrie 1928, Maniu a fost numit prim-ministru al României, după ce PNȚ a câștigat alegerile cu 77,7% din voturi.
Guvernarea sa a fost însă afectată de criza economică globală și de politica Regelui Carol al II-lea, care a destabilizat țara după 1930.
Lupta împotriva totalitarismului
Între 1938 și 1944, Maniu s-a opus vehement regimurilor totalitare care s-au succedat în România: autoritarismul carlist, legionarismul și dictatura militară a lui Ion Antonescu. Refuzând să colaboreze cu aceste regimuri, el a devenit o voce puternică împotriva pierderii frontierelor și a participării României în războiul împotriva Uniunii Sovietice.
Un moment cheie în cariera sa a fost contribuția la pregătirea actului de la 23 august 1944, care a dus la ieșirea României din alianța cu Puterile Axei. Cu toate acestea, odată cu preluarea puterii de către comuniști în 1945, Maniu și PNȚ au fost considerați principalii opozanți ai noii ordini.
Persecuția și moartea în închisoarea de la Sighet
În 1947, PNȚ a fost interzis, iar Iuliu Maniu a fost arestat, judecat și condamnat de regimul comunist. Încarcerat în închisoarea de la Sighetu Marmației, alături de alte figuri marcante ale elitei interbelice, Maniu a fost supus unor condiții inumane.
Pe 5 februarie 1953, Iuliu Maniu a murit la vârsta de 80 de ani, în frigul unei celule întunecate, fără hrană, medicație sau îngrijiri medicale.
„Nicio jertfă nu e prea mare când este pentru neam și adevăr” – Iuliu Maniu
Moștenirea lui Iuliu Maniu
Moartea lui Iuliu Maniu reprezintă un capitol sumbru din istoria României, marcând eforturile regimului comunist de a elimina orice formă de rezistență. Totuși, memoria lui rămâne vie, ca simbol al democrației și dreptății.
Comentariile sunt închise.