Bucureștiul se mândrește cu statutul de capitală europeană, însă realitatea din teren, în special cea a patrimoniului cultural, spune o poveste mult mai tristă. Fântâna George Grigorie Cantacuzino, o bijuterie arhitecturală de secol XIX situată în inima Parcului Carol I, a ajuns astăzi într-o stare deplorabilă.
Aflată sub asaltul graffiti-urilor, monumentul simbolizează eșecul administrativ în protejarea istoriei orașului. În acest articol, explorăm degradarea unui monument de importanță națională și cine poartă responsabilitatea pentru salvarea sa.
Un monument de importanță națională abandonat
Fântâna George Grigorie Cantacuzino, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice (cod LMI B-III-m-A-20004), nu este doar un simplu element de decor urban. Este o mărturie a eleganței neoclasice a anului 1870, ridicată prin viziunea arhitectului Al. Freiwald și talentul sculptorului Karl Storck.
Din păcate, vizitatorii Parcului Carol sunt întâmpinați astăzi de un peisaj dezolant:
- Vandalism prin Graffiti: Fațada din piatră și basoreliefurile fine sunt acoperite de tag-uri și inscripții ilegibile. Este un semn clar că monumentul a fost abandonat în fața vandalismului urban.
- Stare fizică precară: Deși textul istoric de pe fântână amintește de generozitatea primarului Cantacuzino (poreclit „Nababul”), realitatea actuală arată o degradare structurală ce necesită intervenție urgentă.
Cine este responsabil pentru îngrijirea monumentelor din București?
Este inadmisibil ca într-un oraș care aspiră la standarde europene, responsabilitățile să fie pasate de la o instituție la alta în timp ce piatra se macină. În București, administrarea monumentelor și parcurilor revine în principal următoarelor entități:
- Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic (AMPT): Instituție subordonată PMB, responsabilă direct de restaurarea și întreținerea monumentelor de for public.
- Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB): Responsabilă de curățenia și paza în Parcul Carol I.
- Ministerul Culturii: Prin Direcția pentru Cultură a Municipiului București, care ar trebui să monitorizeze starea monumentelor de clasă A și să aplice sancțiuni administratorilor neglijenți.
Notă: Neglijarea unui monument istoric nu este doar o lipsă de bun simț, ci o încălcare a legislației privind protejarea patrimoniului cultural național.
O istorie care merită respectată: De la Filaret la Cantacuzino
Istoria locului este una fascinantă. Înaintea actualei construcții, Dealul Filaret găzduia o fântână-palat monumentală din secolul al XVIII-lea, ctitorită de mitropolitul Filaret al II-lea. Aceasta avea 12 țevi de bronz marcate cu zodiile și un foișor spectaculos.
Când acea construcție s-a degradat, Consiliul Municipal a decis în 1863 ridicarea actualei fântâni. Finalizată în 1870, construcția a fost finanțată integral de George Grigore Cantacuzino, pe atunci primar al Capitalei.
Detalii arhitecturale sub straturi de spray
Deși astăzi este greu de observat din cauza mizeriei, structura fântânii este una complexă:
- Structura: Construită pe blocuri masive de piatră care imită stâncile naturale.
- Ornamentică: Basoreliefuri laterale, stâlpi decorați cu plăci de ceramică și steme reprezentând cavaleri medievali.
- Elementul central: O firidă boltită cu un vas oval din piatră din care, pe vremuri, curgea una dintre cele mai pure ape din București.
De la mândrie la nepăsare
Dacă în secolul al XIX-lea edilii își cheltuiau averile personale pentru a înfrumuseța orașul, astăzi administrația pare incapabilă să asigure chiar și o minimă pază. Fântâna Cantacuzino nu este doar piatră și apă; este identitatea noastră. Fără plăcuțe informative și fără o întreținere demnă de un sit istoric, riscăm să ștergem cu buretele (și cu vopseaua graffiti) 150 de ani de istorie.
Sursă articol: Vocea Capitalei
