Laszlo Tokes, lider marcant al comunității maghiare din România și președintele Consiliului Național Maghiar al Transilvaniei, a stârnit din nou controverse în cadrul Universității de Vară „Tusvanyos” de la Băile Tușnad, declarând că „Transilvania trebuie să rămână sub stăpânire românească, dar sub autonomie maghiară”. Declarația a inflamat imediat scena publică românească, readucând în prim-plan sensibilitățile istorice și politice legate de statutul regiunii.
O afirmație cu dublu sens: suveranitate românească, dar autonomie maghiară?
Laszlo Tokes a subliniat în discursul său nevoia unei legi a minorităților și a unei reforme administrative, punctând că este necesar un dialog româno-maghiar „deschis” care să conducă la un acord privind drepturile comunităților maghiare din Transilvania. Totuși, sintagma utilizată – „stăpânire românească, dar autonomie maghiară” – ridică serioase semne de întrebare asupra intențiilor reale ale liderului maghiar și a interpretării termenului „autonomie”.
Criticii au denunțat afirmația ca fiind subversivă, în contradicție cu suveranitatea națională a României, în timp ce susținătorii ideii o văd drept o soluție pentru păstrarea identității maghiare într-o Europă multiculturală.
Un mesaj recurent, cu susținere din partea Budapestei
În același cadru, vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a pledat pentru o cooperare româno-maghiară mai strânsă, menționând că Budapesta nu cere decât ceea ce oferă și minorităților din Ungaria. Un discurs aparent echilibrat, dar care, plasat în contextul cererilor repetate de autonomie teritorială, ridică întrebări legitime despre obiectivele pe termen lung ale Guvernului ungar în raport cu Transilvania.
În paralel, premierul Viktor Orban a reafirmat în discursul său de la Tușnad că Ungaria va continua să susțină etnicii maghiari de peste graniță, menționând că „Pe noi poți conta” – un mesaj care poate fi interpretat atât ca sprijin moral, cât și ca implicare directă în politica regională.
Unde sunt vocile românești? O absență semnificativă
La ediția cu numărul 34 a Universității de Vară „Tusvanyos”, prezența românească a fost minimă, în contrast cu numeroșii oficiali maghiari, lideri UDMR, europarlamentari și reprezentanți ai comunității maghiare din diaspora. Această absență ridică semne de întrebare: De ce lipsește dialogul instituțional românesc în fața unui eveniment cu atâtea mize geopolitice și simbolice?
Afirmațiile lui Laszlo Tokes pot fi citite fie ca o provocare politică subtilă. Însă, într-un climat tensionat, unde istoria este adesea folosită ca instrument politic, asemenea declarații riscă să alimenteze diviziuni și resentimente, în loc să contribuie la o construcție comună.
România trebuie să răspundă cu luciditate, fermitate și deschidere, pentru a evita radicalizarea discursurilor și pentru a proteja unitatea națională, fără a ignora drepturile și nevoile minorităților.
sursa foto: adevarul.ro
