Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848 în Șiria, în fostul Imperiu Austriac, și a murit la 17 august 1925 în Panciu, România. A fost un scriitor român de marcă, jurnalist și pedagog, recunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la dezvoltarea literaturii române moderne. În 1882, a devenit membru corespondent al Academiei Române, o recunoaștere a valorii sale literare.
Opera sa este profund ancorată în realitățile satului ardelean, reflectând cu acuratețe moravurile, obiceiurile și stratificarea socială a lumii rurale. Criticul George Călinescu l-a numit „un instrument de observație excelent”, datorită capacității sale de a reda în detaliu comportamentele, limbajul și portul oamenilor simpli.
Slavici l-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar sub influența acestuia a debutat în 1871 cu piesa de teatru „Fata de birău”. Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numără romanul „Mara”, nuvelele „Moara cu noroc” și „Pădureanca”, dar și volumul de memorii „Amintiri”, publicat în 1924, care oferă o perspectivă valoroasă asupra epocii.
Pe lângă activitatea literară, Slavici a fost un jurnalist activ, colaborând cu ziarul „Timpul” din București și fondând „Tribuna” la Sibiu. Articolele sale incisive i-au adus nu doar faimă, ci și cinci condamnări, atât în Austro-Ungaria, cât și în România. Experiențele din detenție au fost relatate în volumul „Închisorile mele” (1920), o lucrare de referință în memorialistica românească.
Istoricul Lucian Boia remarca faptul că, spre deosebire de alți scriitori ai vremii, Slavici a fost un om al convingerilor ferme, ale cărui necazuri s-au născut dintr-un „surplus de caracter”.
„Minciuna în toate împrejurările îl umileşte pe om şi se poate scuza, dar nu se poate ierta, căci nu se poate şti unde are să ajungă cel ce începe cu ea.”
„Tot ca şi copiii sunt şi oamenii mari care n-au văzut încă adevărate opere de artă.”
„E mai bine o dată şi din toată inima, decât de multe ori şi fără de nicio noimă.”
„Nu e armă mai puternică decât inima curată.”
„Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească.”
„Omul harnic mănâncă piatră, scoate caş din apa de baltă şi seceră fir de grâu unde au crescut cucute.”
„Să nu-ţi fie frică dacă n-ai de ce să te temi.”
„Dumnezeu însă nu se opreşte la vorbele omului, ci-i vede şi gândurile ascunse.”
„Poate omul să se lepede de drepturile sale, dar nu şi de datorii.”
„Nepriceperea este şi ea o vină, dacă alţii suferă de pe urma ei.”
„Vremurile vin; vremile se duc: lumea merge înainte, iară omul, când cu lumea, când împotriva ei.”
„E mare bogăţie să te mulţumeşti cu puţin.”
„Pe cei tari îi încântă sarcina grea.”
„Banul e mare putere, el deschide toate uşile şi strică toate legile.”
„Aşa e omul… Oricât de bun ar fi, tot are câte un păcat. Fie cât de mic, dar tot îl are.”
„Să nu stingi lumina când e supărare în casă; trebuie să stingi mai înainte supărarea şi numai apoi lumina.”
„Prieteni are cel ce ştie să şi-i facă!”
„Cu mult, cu puţin, lucrurile se fac, numai dacă le ştim face.”
„Nevoia este cel mai bun învăţător.”
„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit.”
„Limba română este comoară fără cheie.”
Ioan Slavici
Comentariile sunt închise.