Originea românească a lui Iancu de Hunedoara, cel mai mare voievod din istoria Transilvaniei

Iancu de Hunedoara (cunoscut și ca Ioan de Hunedoara sau John Hunyadi în engleză) a fost un voievod și regent al Regatului Ungariei în secolul al XV-lea, fiind recunoscut pentru luptele sale împotriva Imperiului Otoman. A fost tatăl lui Matei Corvin, unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei.

Mama lui Ioan a fost Erzsébet Morzsinai (Elisabeta de Margina), despre care se spune că ar fi fost de origine greacă și chiar înrudită cu basileii Bizanțului.

Originile etnice românești ale voievodului sunt confirmate de mai multe surse. De exemplu, până în anul 1439, Iancu este numit în documente Ioan Românul, mai mulți cronicari ai epocii referindu-se la originea românească a acestuia. După ce fiul său, Matia Corvin, a devenit rege, Frederic de Habsburg i-a reproșat că nu are origini regale, ci că are un tată român. Matia, la rândul său, când i se reproșa că nu are origini regale, făcea trimitere la originile sale romane.

Enea Silvio Piccolomini scrie în Cosmographia (tipărită în 1501): „Ioan de Hunedoara, a cărui reputație o întunecă pe a celorlalți, nu a sporit atât gloria ungurilor cât a românilor din mijlocul cărora se născuse” (Joannes Huniades, cuius nomen ceteros obnubilat, non tam Hungaris quam Valachis, ex quibus natus erat, gloriam auxit).

După obiceiul epocii, Voicu a luat numele Hunyadi (de Hunedoara), când a primit în 1409 de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.

Iancu de Hunedoara este o figură istorică importantă în istoria României, Ungariei și a Balcanilor, fiind cunoscut pentru rolul său în rezistența împotriva expansiunii otomane în Europa de Est.

Iancu de Hunedoara, al cărui nume complet este Ioan de Hunedoara, a fost voievod al Transilvaniei între 1441 și 1456, guvernator al Regatului Ungariei între 1446 și 1453 și apoi regent al Regatului Ungariei între 1453 și 1456. A jucat un rol important în războaiele dintre creștinii europeni și turcii otomani, fiind cunoscut mai ales pentru victoria obținută în Bătălia de la Belgrad din 1456.

Iancu de Hunedoara a fost un reprezentant al nobilimii medievale a Europei de Est, care a reușit să se ridice la un rang înalt în societatea feudală a vremii. A reușit să își construiască o rețea de sprijin politic, să obțină titluri și terenuri și să își consolideze puterea prin intermediul căsătoriilor și alianțelor.

Un alt aspect important al vieții lui Iancu de Hunedoara este relația sa cu Biserica. A fost un susținător puternic al Bisericii Catolice și a jucat un rol important în apărarea Europei de Est împotriva avansării otomane. Aceasta a contribuit la imaginea sa ca un campion al creștinătății, o imagine care a supraviețuit până în zilele noastre.