Transilvania, prinsă în revendicările politice ale lui Orbán

Transilvania: identitate multiplă, nu teritoriu disputat

Transilvania rămâne, la peste un secol de la Tratatul de la Trianon, un spațiu al suprapunerii identitare. Reportajul France 24 evită capcana senzaționalismului și arată realitatea cotidiană din Târgu Mureș, un oraș bilingv, unde conviețuirea româno-maghiară este mai degrabă practică decât ideologică.

Mărturiile tinerilor, precum Dalma și Radu, dezvăluie o Transilvanie trăită, nu revendicată: una în care identitatea locală este adesea mai puternică decât loialitățile naționale impuse din exterior. Tocmai această zonă gri devine însă vulnerabilă în fața discursurilor radicale.

De la traumă istorică la capital politic

Pentru Budapesta oficială, pierderea Transilvaniei în 1920 continuă să fie prezentată ca o „nedreptate istorică”. Viktor Orbán exploatează constant acest narativ, transformând trauma colectivă într-un instrument de mobilizare electorală.

Investițiile Ungariei în biserici, școli, media și infrastructură sportivă din Transilvania nu sunt, în sine, problematice. Devine însă discutabil momentul în care acestea sunt dublate de mesaje politice subtile, condiționate simbolic de loialitate și vot.

Cetățenia ungară: drept sau instrument?

Acordarea cetățeniei ungare pentru maghiarii din afara granițelor este prezentată oficial ca un act de reparație morală. În realitate, reportajul sugerează o dimensiune strategică: extinderea bazinului electoral și consolidarea imaginii de „protector al națiunii maghiare globale”.

Dalma surprinde perfect ambiguitatea situației: recunoștința este rapid înlocuită de suspiciune atunci când gestul simbolic vine la pachet cu așteptări politice explicite.

Jocuri periculoase pe ambele maluri ale graniței

Strategia lui Orbán nu este lipsită de contradicții. Sprijinul său tacit pentru George Simion, cunoscut pentru discursul anti-maghiar, demonstrează că naționalismul este adesea oportunist, nu principial.

Această dublă măsură riscă să alieneze tocmai comunitățile maghiare pe care pretinde că le apără și să alimenteze radicalisme de ambele părți ale graniței.

Transilvania nu este un simbol electoral

Reportajul France 24 funcționează ca un avertisment lucid: Transilvania nu este o relicvă istorică și nici un mit romantic, ci o regiune vie, parte integrantă a României, cu cetățeni care refuză să fie transformați în pioni geopolitici.

„Vampirizarea” Transilvaniei prin discurs naționalist poate aduce beneficii electorale pe termen scurt, dar riscă să submineze pe termen lung tocmai stabilitatea și conviețuirea pe care regiunea le-a construit cu dificultate.

În fața acestor puseuri iredentiste recurente, Statul român pare să adopte o strategie a imobilismului. Reacțiile oficiale sunt rare, tehnice și, de cele mai multe ori, lipsite de substanță politică sau simbolică. În timp ce Budapesta investește constant în influență culturală, educațională și mediatică în Transilvania, Bucureștiul se limitează la declarații generale despre „respectarea Constituției” și „conviețuirea pașnică”, fără a propune un proiect coerent de integrare, dialog și consolidare a identității civice comune.

Această pasivitate riscă să fie interpretată nu ca maturitate democratică, ci ca vid de autoritate. Lipsa unei politici active față de minorități și față de regiunile sensibile lasă spațiu liber narativelor externe și extremiste. În absența unei prezențe statale ferme, dar echilibrate, Transilvania devine teren fertil pentru instrumentalizări politice, iar tăcerea statului român ajunge, voit sau nu, să legitimeze tocmai discursurile pe care pretinde că le ignoră.

*Imagine realizată cu inteligență artificială, în scop satiric