Evenimente cronologice – 2 februarie în istoria României
1600 – Mihai Viteazul cere sprijin Papei Clement al VII-lea
La 2 februarie 1600, Mihai Viteazul, domnitorul care a realizat prima unire a Țărilor Române, s-a adresat din Alba Iulia Papei Clement al VII-lea, cerând sprijin împotriva Imperiului Otoman. Acest demers diplomatic reflecta dorința lui Mihai de a consolida independența Țărilor Române și de a asigura protecția creștinismului în fața amenințării otomane.
1871 – Nașterea lui Constantin Isopescu-Grecul
Pe 2 februarie 1871 s-a născut Constantin Isopescu-Grecul, un jurist și om politic român dedicat idealului național. A avut un rol activ în mișcările pentru făurirea statului național unitar român, contribuind la consolidarea principiilor juridice moderne ale țării. A murit în 1938, lăsând o moștenire solidă în domeniul dreptului și al educației civice.
1889 – Traian Săvulescu și începuturile fitopatologiei românești
Tot la 2 februarie, dar în anul 1889, s-a născut Traian Săvulescu, biolog român, membru și ulterior președinte al Academiei Române. El este considerat fondatorul Școlii Românești de Fitopatologie, domeniu ce studiază bolile plantelor. Contribuțiile sale științifice au deschis calea agriculturii moderne din România. Săvulescu a decedat în 1963, dar influența sa științifică persistă și astăzi.
1889 – Primele lămpi electrice din București
În același an, 1889, în fața Teatrului Național din București au fost instalate primele două lămpi electrice pentru iluminatul public. Acest moment a marcat începutul modernizării capitalei și introducerea iluminatului stradal electric în România.
1928 – Lansarea revistei „Bilete de Papagal”
La 2 februarie 1928 a apărut revista „Bilete de Papagal”, fondată și condusă de Tudor Arghezi. Publicația a fost un spațiu al libertății de expresie și al spiritului critic, reunind scriitori importanți ai epocii. Revista a avut mai multe serii până în 1945 și a rămas un reper al presei literare românești.
Smaranda Brăescu – Eroina aerului și simbolul curajului românesc
Copilăria și începuturile carierei
Smaranda Brăescu s-a născut în 1897, într-o familie simplă, dar cu valori solide. A fost atrasă de zbor încă din tinerețe, într-o perioadă în care femeile abia începeau să-și facă loc în domenii considerate exclusiv masculine.
Primul salt și afirmarea internațională
Pe 5 iulie 1928, Smaranda Brăescu a executat primul său salt cu parașuta, de la o înălțime de 600 de metri, devenind prima femeie parașutist brevetată din România.
La 2 octombrie 1931, a câștigat titlul european la parașutism, după un salt de la 6000 de metri, depășind recordul american de 5384 metri. Pentru această performanță, a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur.
Recorduri mondiale și recunoaștere
În 1932, Smaranda Brăescu a intrat definitiv în istoria aviației mondiale. La 19 mai, a devenit campioană mondială la parașutism, realizând un salt de la 7400 de metri, record omologat de Aeroclubul din Washington. Recordul anterior, deținut de un american, fusese de 7233 de metri.
Tot în 1932, a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane, parcurgând 1100 km între Roma și Tripoli, în doar 6 ore și 10 minute, la bordul unui avion de tip Miles Hawk.
Activitatea militară și persecuția
A fost una dintre puținii instructori de parașutiști militari și a activat ca pilot în „Escadrila Albă” – o unitate sanitară aeriană din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război, regimul comunist a considerat-o inamică, fiind condamnată în contumacie pentru apartenența la Mișcarea Națională de Rezistență (MNR).
Ascunsă cu ajutorul unor oameni curajoși, printre care profesorul Ion I. Gheorghiu și preotul Matei Dumitru, Smaranda Brăescu a trăit sub nume false, printre care Maria Matei și Maria Popescu. Grav bolnavă, s-a refugiat în mănăstiri greco-catolice, iar pe 2 februarie 1948 a murit în Spitalul Clinic Universitar din Cluj, sub identitatea falsă „Maria Popescu”.
Este înmormântată în Cimitirul Central (Hajongard) din Cluj-Napoca, mormântul ei fiind identificat abia după 1989.
Moștenirea Smarandei Brăescu
Smaranda Brăescu rămâne un simbol al curajului, al patriotismului și al excelenței feminine în aviația mondială. Ea a dovedit că hotărârea și pasiunea pot depăși orice barieră impusă de societate. Astăzi, numeroase școli, aerocluburi și competiții sportive îi poartă numele, păstrând vie amintirea acestei mari românce.
Data de 2 februarie este una de mare încărcătură istorică pentru România. Ea aduce în prim-plan personalități remarcabile și momente de cotitură care au modelat destinul național. În centrul acestei zile rămâne însă figura Smarandei Brăescu – o femeie care a sfidat limitele cerului și ale timpului.
Comentariile sunt închise.