Biserica „Sf. Mihail” din Cisnădioara – începuturile (sec. XII–XIII)
Anul 1224 marchează prima mențiune documentară a Bisericii „Sf. Mihail” din Cisnădioara (în germană „Michelsberg”), aflată în județul Sibiu. Aceasta este unul dintre cele mai vechi și mai bine păstrate monumente în stil romanic din Transilvania, un reper istoric și arhitectural al culturii sașilor colonizați în regiune.
Construcția sa a început în jurul anului 1180, fiind realizată de către comunitatea de sași aduși de regalitatea maghiară pentru a coloniza zona. Procesul de edificare a durat aproximativ două decenii, lucrările continuând până în jurul anului 1200.
Materialul de construcție predominant este piatra brută de râu, iar stilul arhitectural se remarcă prin simplitatea formelor, zidurile masive și proporțiile echilibrate, caracteristice artei romanice.
La momentul edificării, domeniul Cisnădioarei se afla sub jurisdicția Prepoziturii Sibiului („Praepositura Cibiniensis”) – centrul ecleziastic al sașilor din Transilvania („Ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum”). Această subordonare a fost confirmată oficial în anul 1191 de către Papa Celestin al II-lea, fapt ce demonstrează importanța spirituală și administrativă a regiunii.
De-a lungul secolelor, biserica a avut și un rol defensiv, fiind fortificată și folosită ca loc de refugiu pentru localnici în vremuri de primejdie. Astăzi, Biserica „Sf. Mihail” este considerată un simbol al continuității și al identității culturale săsești, dar și o destinație turistică deosebită din patrimoniul romanic al Transilvaniei.
Cuvinte cheie: biserica, Cisnădioara, romanic, sași, Transilvania
1852 – Nașterea Școlii Centrale din București
În anul 1852 a început construcția clădirii Școlii Centrale din București, denumită inițial „Pensionatul Domnesc de fete”. Din 1890, instituția a funcționat în clădirea proiectată de arhitectul Ion Mincu, aflată lângă Grădina Icoanei. După 1948, școala a primit numele „Liceul Zoia Kosmodemianskaia”, titlu păstrat până în 2012.
Această instituție de învățământ reprezintă un reper al modernizării educației feminine din România secolului al XIX-lea.
1861 – Firmanul Unirii Principatelor
În 1861, Poarta Otomană a emis celebrul „Firman de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei”, care recunoștea unirea administrativă și politică a Principatelor înfăptuită la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Totuși, documentul prevedea că unirea urma să înceteze odată cu sfârșitul domniei acestuia, marcând astfel o etapă provizorie, dar esențială în consolidarea statului român modern.
1916 – Guvernul României se retrage la Iași
În contextul Primului Război Mondial, în 1916, după ocuparea Munteniei de către trupele Puterilor Centrale, Guvernul României s-a retras la Iași, care a devenit noua capitală a țării până la finalul războiului. Această perioadă a reprezentat una dintre cele mai dificile etape din istoria României moderne, dar și un moment de solidaritate națională.
1932 – Premiera românească a baletului „Iris”
În 1932, la Opera Română din București, a avut loc premiera românească a baletului „Iris” de Constantin C. Nottara, după succesul premierei absolute de la Opera din Moravska-Ostrava, Cehoslovacia, în noiembrie 1931. Acest eveniment a marcat o etapă importantă în dezvoltarea artei coregrafice românești.
1940 – Evenimentele anului și figura preotului Ioan Moța
Anul 1940 a fost unul agitat pentru România. În acest an a încetat din viață Ioan Moța (n. 1868), preot și publicist român, tatăl legionarului Ion I. Moța, unul dintre fondatorii Mișcării Legionare. Ioan Moța a fost ctitorul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Orăștie, contribuind semnificativ la viața spirituală a comunității sale.
Tot în 1940, România s-a alăturat Axei, alături de Ungaria și Slovacia, eveniment cu consecințe majore asupra destinului țării în timpul ** celui de-Al Doilea Război Mondial**.
2006 – Recunoașterea postumă a lui Mihail Sebastian
În 2006, scriitorul Mihail Sebastian a primit postum, la München, prestigiosul Premiu „Geschwister Scholl”, oferit anual începând cu 1985 de Börsenverein des Deutschen Buchhandels.
Sebastian, scriitor român de origine evreiască, a fost autor de romane, piese de teatru și cronici literare, fiind și un apropiat discipol al filosofului Nae Ionescu. Opera sa continuă să inspire prin profunzime și reflecție morală.
De la Biserica „Sf. Mihail” din Cisnădioara, simbol al credinței și al identității sașilor din Transilvania, până la momentele moderne ale istoriei culturale și politice românești, parcursul cronologic prezentat evidențiază legătura profundă dintre patrimoniu, educație și conștiință națională.
foto: alexandru_mateescu
