Press "Enter" to skip to content

23 iulie 1851: A încetat din viață Constantin Daniel Rosenthal, pictor și revoluționar român

De origine evreiască, Rosenthal s-a născut la Budapesta în anul 1820, într-o familie de negustori. A absolvit Academia de Belle Arte din Paris, unde a intrat în contact cu tineri paşoptişti români şi este convins de Ioan I. Negulici, la rândul său pictor, să meargă la Bucureşti în 1842. Între anii 1842 – 1845 studiază la Paris în condiţii materiale destul de dificile, şi tot aici devine membru al Societăţii românilor din capitala europeană a artelor de la aceea vreme.

Perioada premergătoare Revoluției din 1848, pregătirea acesteia, lupta pentru cucerirea libertăților, intervalul de guvernare constituțională și activitatea politică pe care au desfășurat-o exilații după înfrângerea revoluției, au alcătuit o epocă remarcabilă pentru istoria României și pentru arta și cultura autohtonă. Cei mai importanți artiști ai vremii s-au implicat activ în acțiunile revoluționare încă de la începutul lor și și-au adus aportul la alungarea domnitorului Gheorghe Bibescu și la instaurarea unui regim constituțional. Arta românească a cunoscut în acel moment un puternic impuls, fapt pentru care nivelul atins a fost mult mai ridicat decât tot ce a existat mai bun în primele patru decenii ale secolului al XIX-lea.

HTML Image as link
Qries

Adrian-Silvan Ionescu: „Rosenthal a fost, și asta puțini o știu, primul sculptor de for public din România. El a făcut statuia Libertății, plasată în Piața Vorniciei pe actuala Cale a Victoriei, statuie făcută însă din material perisabil, din ghips. În momentul în care guvernul provizoriu a fugit spre Transilvania de teama turcilor, a fost dărâmată de reacțiune. Statuia a fost în picioare câteva săptămâni și cam atât, dar el a fost cel care a făcut acea sculptură care a fost reprodusă la un an după revoluție, în 1849, în paginile revistei „Illustrirte Zeitung” de la Leipzig, probabil după un desen al lui Rosenthal. El era bun vorbitor de limbă germană, avea un unchi care era redactorul unei reviste de limbă germană din Buda. Deci avea legături cu lumea culturală și cu lumea editorială europeană. Personalitatea sa este în egală măsură aceea de revoluționar și de artist. A fost un artist devotat artei sale, un cunoscător al fizionomiilor, al psihologiilor umane și un extrem de bun observator al caracterului românesc. Mai mult decât atât, el a dorit să fie român, s-a considerat român chiar dacă nu vorbea românește. A devenit român nu numai prin faptul că a primit cetățenia română ci prin opera sa.”

HTML Image as link
Qries

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries