Calendar istoric: 24 octombrie
1854 – Moartea pictorului și revoluționarului Barbu Iscovescu
În anul 1854, România pierdea pe unul dintre artiștii și patrioții săi de seamă – Barbu Iscovescu, pictor de origine evreiască, implicat activ în Revoluția Română de la 1848. Literatura de specialitate menționează că Iscovescu ar fi pictat steagul revoluției și ar fi înscris pe el deviza „Dreptate și Frăție”.
După izbucnirea mișcării revoluționare, acesta a renunțat la portretele private și a început să creeze imagini cu liderii revoluției, destinate maselor populare. Aceste portrete litografiate au contribuit la consolidarea sentimentului național. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără portretele lui Avram Iancu, Ioan Buteanu, Simion Bălintu și Petru Dobra – chipuri care au rămas simboluri ale eroismului românesc.
1853 – Nașterea Mitropolitului Pimen Georgescu
La 24 octombrie 1853 s-a născut Pimen Georgescu, viitor Mitropolit al Moldovei. Născut în Provița de Sus, județul Prahova, cu numele de mirean Petru Georgescu, acesta a condus Mitropolia Moldovei între anii 1909 și 1934.
Pe lângă rolul religios, Pimen Georgescu a fost un adevărat cărturar și membru de onoare al Academiei Române din 1918. Prin activitatea sa, a contribuit la consolidarea identității spirituale a românilor și la promovarea culturii teologice autohtone.
1894 – Trecerea în neființă a pictorului Gheorghe Tattarescu
În 1894 s-a stins din viață Gheorghe Tattarescu, unul dintre pionierii neoclasicismului românesc. Activitatea sa artistică a fost dominată de pictura religioasă, în care a îmbinat tradiția bizantină cu influențe academiste italiene.
Între 1853 și 1892 a pictat, împreună cu elevii săi, peste 50 de biserici, printre care Biserica Colțea, Sf. Spiridon Nou și Mănăstirea Radu Vodă din București. În 1864, alături de Theodor Aman, a fondat Școala de Arte Frumoase din București, o instituție esențială pentru dezvoltarea artei românești moderne.
Casa sa din București, devenită ulterior Muzeul Gheorghe Tattarescu, păstrează o mare parte din moștenirea sa artistică și spirituală.
1933 – Nașterea marii actrițe Draga Olteanu Matei
La 24 octombrie 1933, în București, s-a născut una dintre cele mai iubite figuri ale teatrului și filmului românesc – Draga Olteanu Matei. A fost o actriță de o forță rară, cu un talent care a traversat generații. A jucat peste 90 de roluri în filme, 50 de piese de teatru și 100 de roluri la televiziune, marcând prin fiecare apariție scena culturală românească.
Draga Olteanu Matei a fost o veritabilă emblemă a comediei românești, dar și o actriță cu o profunzime dramatică aparte. A fost decorată în 2002 cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler pentru întreaga sa carieră și contribuție la filmul românesc.
În 2014, în cadrul unei ceremonii la Castelul Peleș, a primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, oferit de Casa Regală a României. Distincția i-a fost înmânată de Principesa Moștenitoare Margareta, în semn de recunoaștere pentru întreaga sa viață dedicată artei.
Draga Olteanu Matei a fost contemporană și apropiată de alți mari artiști precum Tamara Buciuceanu, Sofia Vicoveanca și Maria Ciobanu, împreună cu care a împărțit aplauzele publicului românesc.
Actrița s-a stins din viață pe 18 noiembrie 2020, la Iași, la vârsta de 87 de ani, în urma unei hemoragii digestive. Moartea ei a marcat profund lumea artistică românească.
Rămân memorabile cuvintele sale despre dragoste și prietenie:
„Pentru mine, prietenia este ca o dragoste profundă şi adevărată. Dragostea adevărată este ceva cu totul deosebit de amor, eşti tu însăţi.”
Draga Olteanu Matei va rămâne mereu în inimile românilor ca o voce caldă, o actriță completă și o doamnă a scenei românești.
Data de 24 octombrie are o rezonanță aparte în cultura și istoria României. Este o zi în care comemorăm și celebrăm personalități care au adus o contribuție de neșters la arta, spiritualitatea și identitatea națională: pictorii Barbu Iscovescu și Gheorghe Tattarescu, mitropolitul Pimen Georgescu și actrița Draga Olteanu Matei.
Prin munca și talentul lor, acești oameni au îmbogățit patrimoniul cultural al României și au lăsat generațiilor viitoare o moștenire de preț.
