Calendar istoric: 19 IULIE
1907: Nașterea lui Constantin Drâmbă – matematician și astronom român
Constantin Drâmbă s-a născut în 1907 și a fost un remarcabil matematician și astronom român. Membru titular al Academiei Române din 1990, Drâmbă a adus contribuții importante în astrodinamică, în special în studiul problemei celor trei corpuri – o temă complexă în astronomie și matematică.
1923: S-a născut Constantin Țoiu – romancier și eseist contemporan
Constantin Țoiu, scriitor român contemporan, s-a remarcat prin activitatea sa ca romancier, eseist și traducător. Opera sa rămâne o parte esențială a literaturii române postbelice.
1930: Pompiliu Teodor – istoric și academician român
Pompiliu Teodor, născut în 1930, a fost un istoric român, membru al Academiei Române. A fost un pionier în istoria ideilor, iluminismul românesc, istoriografia și istoria bisericii. A contribuit semnificativ la modernizarea Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
1931: Moartea lui Nicolae Paulescu – descoperitorul insulinei
Nicolae Constantin Paulescu s-a născut pe 8 noiembrie 1869, în București, pe Calea Moșilor nr. 69. Provenea dintr-o familie modestă – tatăl, Costache Paulescu, era negustor, iar mama, Maria Dancovici, casnică.
Educație și pasiunea pentru știință
Paulescu a urmat Școala primară de băieți nr. 1, Culoarea de Galben, apoi Gimnaziul Mihai Bravul (actualul Liceu Mihai Viteazul), absolvit în 1888. Încă din liceu, s-a remarcat prin înclinația sa pentru științele naturii, în special fizica, chimia și limbile străine, clasice și moderne.
Studiile universitare la Paris
În 1888, Nicolae Paulescu pleacă la Paris, unde studiază medicina. În 1897 obține titlul de Doctor în Medicină cu teza „Recherches sur la structure de la rate” (Cercetări asupra structurii splinei).
Lucrează în spitalele pariziene: extern la Hôtel-Dieu (1891–1894) și apoi intern și medic secundar la Notre Dame du Perpétuel-Secours. Este asistentul profesorului Étienne Lancereaux și secretar de redacție la Journal de Médecine Interne.
Între 1897 și 1899, urmează cursuri de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris. În 1899, obține titlul de Doctor în Științe cu lucrări experimentale despre ritmul respirației și circulației în funcție de poziția corpului.
În 1901, finalizează al doilea doctorat cu teza „Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante” (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).
Cariera în România
În 1900, revine în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină din București și director al Clinicii de Medicină Internă de la spitalul St. Vincent de Paul.
În 1902, deschide cursul de fiziologie cu prelegerea „Generația spontană și darwinismul în fața metodei experimentale”. În 1905 publică volumul „Noțiunile suflet și Dumnezeu în fiziologie”, în care își exprimă convingerile antidarwiniste, generând polemici cu Nicolae Leon și Dimitrie Voinov în publicații precum Convorbiri literare și Spitalul.
Descoperirea insulinei și recunoașterea internațională
În 1921, Nicolae Paulescu izolează pancreina – un hormon cu rol esențial în tratarea diabetului. Cu toate acestea, în 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină este acordat cercetătorilor Frederick Banting și John Macleod.
Mulți oameni de știință, inclusiv fiziologul scoțian Ian Murray, au susținut că Banting și Best au confirmat doar cercetările anterioare ale lui Paulescu. În 1969, A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, a recunoscut meritele lui Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic.
Recunoaștere postumă
În 1990, Nicolae Paulescu este numit membru post-mortem al Academiei Române, iar contribuția sa la descoperirea insulinei este astăzi recunoscută la nivel internațional ca una dintre cele mai importante realizări științifice românești.
1932: Nașterea lui Alexandru Moșanu – istoric și politician din Basarabia
Alexandru Moșanu a fost profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice și membru de onoare al Academiei Române (din 1993). A fost primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova între 1990–1993 și un susținător al identității românești în Basarabia.
1993: Moartea arheologului Dionisie M. Pippidi
Dionisie M. Pippidi a fost un arheolog, epigrafist și istoric român, membru titular al Academiei Române. A condus săpături la Histria, fiind o autoritate în istoria antică. Între 1931-1933, a fost bursier al Școlii Române din Roma.
