Gheorghe I. Brătianu (1898 – 1953) a fost un mare istoric român, patriot, profesor universitar, academician și om politic liberal. Fiul lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu, el a marcat istoria României prin activitatea sa științifică și prin implicarea politică.
Arestarea și detenția la Sighet
La 6 mai 1950, în „noaptea demnitarilor”, Gheorghe I. Brătianu a fost arestat de autoritățile comuniste și întemnițat la închisoarea Sighet fără a fi judecat sau condamnat. A fost reținut aproape trei ani, în condiții inumane.
Potrivit mărturiilor, a murit între 23 și 27 aprilie 1953, la vârsta de 55 de ani. Actele oficiale consemnează data de 27 aprilie 1953, însă există semne de ștersături și modificări. Alte surse vorbesc despre zilele de 24 sau 25 aprilie, sugerând că moartea s-a datorat unei maltratări prelungite.
Decesul a fost înregistrat abia în iulie 1957, iar unele documente contrazic inclusiv data nașterii sale, menționată fie la 28 ianuarie, fie la 3 februarie 1898.
„Adevărul învinge, indiferent de soarta celor care l-au servit.”
— Gheorghe I. Brătianu
Copilăria și formarea
Și-a petrecut copilăria la Ruginoasa, în Palatul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza, și la Casa Pogor din Iași. În 1916 și-a dat bacalaureatul la Iași, iar în aceeași vară l-a întâlnit pe istoricul Nicolae Iorga, care i-a publicat primul studiu în Revista istorică.
La doar 17 ani, Gheorghe Brătianu a fondat revista-manuscris Încercări, demonstrând pasiunea sa pentru istorie încă din adolescență.
Cariera politică
În 1926 s-a înscris în Partidul Național Liberal (PNL), iar în 1927 a devenit șef al organizației PNL Iași. În 1930, susținător al lui Carol al II-lea, a rupt unitatea partidului și a creat gruparea liberală dizidentă PNL Gheorghe Brătianu (Georgist), activă până în 1938.
În politica externă, s-a opus apropierii de Uniunea Sovietică și a susținut colaborarea cu Germania nazistă, fiind numit de Carol al II-lea „marele apostol al înțelegerii cu Germania”.
Represiunea comunistă
În 1947, a fost înlăturat de la catedra universitară și din conducerea institutului de istorie. În 1948, odată cu reorganizarea Academiei Române sub regimul comunist, i-a fost retras titlul de academician, alături de alte mari personalități.
În 1950, a fost arestat și dus la Sighet, unde și-a găsit sfârșitul trei ani mai târziu, în condiții niciodată pe deplin elucidate.
Reînhumarea
În 1971, familia a primit permisiunea de a-i dezgropa trupul din cimitirul din Sighet și de a-l reînhuma în cavoul Brătienilor de la Florica (Ștefănești, Argeș).
Comentariile sunt închise.