CALENDAR ISTORIC: 11 ianuarie
Împăratul Rudolf al II–lea, Mihai Viteazul, Alexandru Depărățeanu, Zaharia Bârsan, Ionel I.C. Brătianu, Oscar Obedeanu, Eugeniu Speranția, PNȚCD
1600: Împăratul Rudolf al II–lea primește solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoașterea domnului român ca principe al Transilvaniei.
1812: S-a născut Carol Popp Szathmary, pictor și fotograf român (d. 1887). A fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa.
1865: A avut loc la Cernăuți prima adunare a „Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina”.
1865: Aîncetat din viață Alexandru Depărățeanu, dramaturg și poet român.
1878: S-a născut Zaharia Bârsan, dramaturg român. A fost scriitor, poet, dramaturg și director de teatru român. A fost fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director.
1909: Congresul Partidului Național Liberal îl alege pe Ionel I.C. Brătianu președinte.
1910: A încetat din viață Teohari Antonescu, arheolog, istoric și pedagog universitar român. A fost un arheolog, istoric, epigrafist și pedagog universitar român, membru al societății Junimea.
Teohari Antonescu a fost unul din membri Societății Junimea, la ale cărui adunări a participat frecvent, fiind foarte dedicat țelurilor acesteia. Teohari Antonescu a fost „deosebit de activ în a remobiliza pe vechii junimiști rămași la Iași, intrați într-un soi de letargie, mulțumiți cu palide și solitare activități intelectuale.”
1915: A încetat din viață Oscar Obedeanu, artist plastic român (n. 1868). S-a format sub influența pictorilor Theodor Aman și Nicolae Grigorescu, dar și a povestirilor tatălui său, colonel în timpul Războiului de Independență din 1877-1878 și a albumelor existente în biblioteca familiei.
A evocat momentul istoric 1877-1878, într-o serie de desene în tuș sepia cu peniță sau creion, pregătitoare pentru compozițiile pictate, cum sunt Atacul redutei Grivița și căderea eroică a căpitanului Valter Mărăcineanu, Osman Pașa rănit și ofițeri ai Marelui Stat Major Român.
Obedeanu a prezentat la expoziția din 1889, organizată de C.I. Stăncescu în cinstea sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea Societății Ateneul Român, picturile intitulate Dorobanț, Sentinelă, Dorobanț în viscol, Despărțirea de ostași, Vedete de călărași, Curcanii în redută.
Între lucrările executate la comandă se numără tabloul Ștefan cel Mare la Rahova pentru Universitatea din Iași care, mai apoi, a fost dăruit Muzeului Militar Central.
Referindu-se la pictura care prezenta „Escadronul regimentului de Gorj, atacând pe turci în fugă, după luarea redutei Vidin”, cronicarul Barbu Ștefănescu Delavrancea o considera „o pagină vie și mișcătoare care dovedește un fenomen foarte rar: un copil minune” (Revista nouă din 15 martie 1889).
1972: A încetat din viață Eugeniu Speranția, poet și eseist român (n. 1888)
A urmat liceul primar și liceul în București, absolvind în 1906. În acel an, și-a făcut debutul publicat, în „Vieața Nouă” a lui Ovidiu Densușianu. Înainte de aceasta, frecventase cercul lui Alexandru Macedonski. În 1910, a absolvit facultatea de filozofie a Universității București. Doi ani mai târziu, își ia un doctorat în literatură și filozofie; teza sa s-a ocupat de apriorism pragmatic.
A contribuit cu poezii și articole la Flacăra, Vieața Nouă, Cele trei Crișuri, Românul literar, Revista celorlalți, Farul, Revue Roumaine, Luceafărul, Gând românesc, Gândirea, Steaua și Familia, folosind uneori pseudonime Eugenius, Genică, Corina Lazzariny, Victor Olimp, Victor Spoială, Victor Talpă și Cerchez.
Speranția a fost un participant timpuriu la mișcarea simbolistă locală, trăgând laude din partea lui Macedonski, Densusianu și Gheorghe Bogdan-Duică. Salutat, în același timp, de Constantin Rădulescu-Motru pentru contribuțiile sale la filozofie și sociologie, a fost un profesor format în spiritul școlii lui Titu Maiorescu. Cărțile sale publicate includ colecții de poezii simboliste.
Membru al Societății Scriitorilor din România din 1916, precum și al asociațiilor internaționale pentru filozofii și sociologii juridici, a luat parte la numeroase congrese din străinătate. De asemenea, a întreprins o activitate culturală prodigioasă în Transilvania în primii ani de după război. Savant al mai multor discipline cu spirit enciclopedic, Speranția face parte din tradiția umanistă a României.
A ajuns la vârsta de pensionare în 1949, la începutul regimului comunist. Aceasta a avut loc după ce a suferit o serie concertată de atacuri în câțiva ani precedenți, atât de la bolșevici dedicați, cât și de la oportuniștii care au apelat la marxism peste noapte.
1990: S-a înregistrat Partidul Național Țărănesc Crestin-Democrat (PNȚCD), avându-l ca lider pe Corneliu Coposu, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Iuliu Maniu.
surse/preluare: ro.wikipedia.org
Sursa foto: BucPress TV
Comments are closed.