Press "Enter" to skip to content

29 noiembrie 1852: A încetat din viață Nicolae Bălcescu, sufletul revoluţiei de la 1848

Calendar istoric: 29 NOIEMBRIE

Ioan Olteanu, Bukarester Tageblatt, Vasile Lucaciu, Nicolae Bălcescu

HTML Image as link
Qries

1784: La București se dă un pitac domnesc prin care toți egumenii erau obligați ca în cazul în care vor găsi copii cu glas frumos să-i aducă la Sfântul Sava, la dascălul Mihalache (unde cu un an în urmă Vodă Mihai Suțu înființase o clasă de muzică).

1852: A încetat din viață Nicolae Bălcescu, a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.

Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu.

Bustul lui Nicolae Bălcescu, la Palermo, în Sicilia După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844. În Franța s-a implicat în revoluția din februarie 1848. Inspirat de această revoluție s-a întors la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari.

Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal. În același an i s-a născut la Pesta un fiu, Bonifaciu Florescu, rezultat din relația sa cu Luxița Florescu, fiica marelui agă Iordache Florescu. Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol.

Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român.

La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar aceștia nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.

Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 – 1863.

Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l’Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.

1877: Ioan Olteanu, episcop român unit (n. 1839)

1897: George Emanuel Lahovari, a fost un ziarist si politician român care a activat în diplomație pînă în 1885. A fost directorul ziarului „Independence Roumaine”, cenzor la Băncii Naționale si depuntat. A decedat în urma unui duel.

La 9 octombrie 1874 semna, din partea României, alături de reprezentanții altor 21 de state Tratatul de la Berna care punea bazele Uniuniii Poștale Generale, primul organism intenațional, și care devenea, in 1878 Uniunea Poștală Universală.

1916: A apărut primul număr al ziarului oficial al autorităților de ocupație „Bukarester Tageblatt”, în două versiuni, germană și română.

1918: Demisia guvernului C. Coandă, formarea cabinetului liberal condus de I.I.C. Brătianu.

1922: Vasile Lucaciu, preot greco-catolic, teolog, politician și memorandist român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania (n. 1852)

sursa/preluare: wikipedia.org

sursa foto: www.facebook.com/nicolaebalcescurc

HTML Image as link
Qries

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries