Press "Enter" to skip to content

Mineriada din 13-15 iunie 1990, o pagină neagră din istoria României

Mitingurile de protest din Piața Universității împotriva Guvernului condus de Frontul Salvării Naționale (FSN) au fost reprimate brutal în perioada 13-15 iunie 1990 de către forțele de ordine, cu ajutorul minerilor din Valea Jiului. Acești mineri, sub conducerea lui Miron Cozma, au venit în Capitală la chemarea lui Ion Iliescu, președintele de atunci al României.

Minerii din Valea Jiului au ajuns în Gara de Nord înainte de răsărit, pe 14 iunie. Aceștia nu erau singurii participanți; la București au sosit și mineri din alte părți ale țării, formând o masă de peste 10.000 de ortaci, după unele estimări ajungând chiar la 20.000. Minerii s-au dispersat în grupuri și au plecat spre diverse puncte strategice din Capitală. La sosirea lor, au fost întâmpinați de la balconul Guvernului de însuși președintele Ion Iliescu, care i-a îndemnat să „facă curățenie”. Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru răspunsul lor de solidaritate muncitorească și le-a cerut să reocupe Piața Universității, denunțând protestatarii din piață ca fiind „elemente de-a dreptul fasciste” și „elemente incitate, multe dintre ele drogate”.

Cel mai mare grup de mineri a ajuns în Piața Universității, unde aceștia au pretins că au venit „să planteze panseluțele” distruse de manifestanții care ocupaseră locul anterior. În realitate, minerii au ocupat piața, au pătruns în sediile facultăților din cadrul Universității București și au bătut pe oricine întâlneau în cale, inclusiv studenți, profesori și manifestanți. Marian Munteanu, liderul studenților protestatari, a fost la un pas să fie linșat. De asemenea, distrugerile provocate de mineri au fost semnificative. Alte grupuri de mineri s-au deplasat la sediul televiziunii publice și la sediile partidelor de opoziție, unde „au făcut ordine”. Sediile PNȚCD și PNL au fost devastate, iar casele liderilor țărăniști Corneliu Coposu și Ion Rațiu nu au scăpat de furia minerilor, fiind vandalizate. Și redacțiile ziarelor care se opuneau puterii FSN-iste au fost pe traseul minerilor. România liberă a suferit distrugeri mari, iar un comitet al minerilor a decretat că ziarul nu mai are voie să apară.

Pe 15 iunie la prânz, ordinea dorită de președintele Ion Iliescu fusese deja instaurată în București. Ortacii s-au adunat la Romexpo, unde Ion Iliescu le-a adresat un mesaj de mulțumire. El a elogiat disciplina și forța civică a minerilor, descriindu-i ca fiind „oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”.

Bilanțul celor trei zile de violențe a fost tragic: 4 morți, peste 1.300 de răniți, peste 1.200 de persoane lipsite de libertate ilegal, iar pagubele materiale au fost imense. Toate aceste fapte au fost documentate în rechizitoriul procurorilor militari care au investigat dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Cu toate acestea, niciun vinovat nu a fost tras la răspundere în ultimii 33 de ani.

HTML Image as link
Qries

Relatările din presa vremii despre evenimentele din 13-15 iunie oscilau între descrieri de „tentativă de lovitură de stat” și „dovada gravei crize morale” prin care trecea țara, având drept consecință „întoarcerea la epoca de piatră”.

Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost a treia ocazie în care FSN a utilizat minerii din Valea Jiului ca forță de represiune împotriva celor care contestau regimul instaurat după Revoluția din decembrie 1989, însă brutalitatea intervenției a fost fără precedent.

foto: Andrei Iliescu

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries