În contextul anului 1919, Europa Centrală și de Est era marcată de conflicte, noi republici și transformări teritoriale. O astfel de transformare importantă a avut loc prin intervenția Armatei Române la Budapesta, marcată de un gest simbolic și unic: atârnarea unei opinci românești pe Parlamentul Ungariei. Acest gest, care a rămas în istorie drept „opinca de pe Parlament”, simbolizează nu doar ocuparea Budapestei, ci și victoria României Regale în lupta pentru întregirea națională.
Contextul istoric al ocupației Budapestei
În martie 1919, cu sprijinul regimului bolșevic condus de Lenin, Bela Kun, un comunist maghiar exilat, a revenit în Ungaria, unde, pe 21 martie, a proclamat Republica Sovietică Ungară. Această mișcare a dus la organizarea Armatei Roșii Maghiare și a creat premisele unui conflict armat cu statele vecine. La 25 martie 1919, Bela Kun a declarat mobilizarea generală, iar la scurt timp, în noaptea de 15 spre 16 aprilie, Armata Roșie maghiară a atacat Slovacia și România.
România a răspuns rapid acestei agresiuni. Două divizii și o brigadă românească, susținute de 137 de tunuri și 5 trenuri blindate, au forțat râul Tisa – frontiera de vest a României la acea vreme – declanșând o ofensivă de succes în zona Someș și Crișul Repede. Pe 30 aprilie 1919, Armata Română ajunsese deja la Tisa.
Contraofensiva românească și cucerirea Budapestei
După o pauză diplomatică impusă de marile puteri, Armata Română a fost obligată să se retragă de la Tisa. Cu toate acestea, în iulie 1919, Bela Kun a lansat o nouă ofensivă, oferind României ocazia de a răspunde decisiv. Generalul Gheorghe Mărdărescu a fost autorizat să lanseze o contraofensivă care a dus rapid la ocuparea Budapestei la 4 august 1919. În urma victoriei, regimul comunist al lui Bela Kun a fost înlăturat, acesta fugind în Austria.
Gestul simbolic al opincii românești
După ocuparea Budapestei, un soldat român a atârnat o opincă românească pe clădirea Parlamentului Ungariei. Gestul a fost o replică simbolică față de ocupația Bucureștiului de către Puterile Centrale în 1916, în timpul Primului Război Mondial. Această opincă românească a devenit un simbol al mândriei și victoriei României, evocând ideea eliberării naționale și integrării Transilvaniei în granițele României.
Finalizarea ocupației și Tratatul de la Trianon
În noiembrie 1919, Armata Română s-a retras din Budapesta, iar în februarie 1920, ultimii soldați români au părăsit definitiv Ungaria. La scurt timp, pe 4 iunie 1920, Ungaria a semnat Tratatul de la Trianon, prin care recunoștea oficial Transilvania ca parte a României. Acest tratat a avut un impact major asupra granițelor din Europa de Est, consfințind realizarea obiectivului de întregire națională al României.
Comments are closed.