Cazul clasei I cu predare în limba română din Orlivka, vechiul Cartal din sudul Basarabiei, este greu de redus la formula comodă a unei simple „probleme administrative”. Din informațiile disponibile până la 17 septembrie 2026 rezultă o succesiune de decizii și acuzații care necesită explicații clare din partea autorităților ucrainene.
Clasa a fost deschisă la 1 septembrie și a funcționat doar patru zile. Ministerul român al Afacerilor Externe confirmă existența cazului și faptul că deschiderea clasei fusese obținută inclusiv în urma demersurilor Consulatului General al României la Odesa.
Problema este cu atât mai serioasă cu cât nu vorbim despre o solicitare apărută peste noapte. Potrivit publicației locale ucrainene Bessarabia INFORM, părinții a opt viitori elevi au cerut încă din mai organizarea clasei cu predare în română, iar o comisie a administrației locale ar fi verificat condițiile și ar fi aprobat în august deschiderea acesteia. Cu aproximativ două săptămâni înaintea începerii școlii, părinților li s-ar fi comunicat însă că proiectul nu mai poate continua, fiind invocate reforma educației și dificultăți financiare ale comunității Reni. Aceste informații provin din relatarea organizației locale care reprezintă comunitatea și nu constituie, deocamdată, concluziile unei anchete oficiale.
Părinții spun că au fost presați să renunțe la limba română
Cea mai gravă parte a cazului nu este însă simpla reorganizare a unei clase, ci acuzația că alegerea părinților ar fi fost schimbată prin intimidare.
Anatoli Abgaș, președintele Agenției de Dezvoltare Locală Orlivka-Cartal, a declarat la TVR Info că părinților li s-ar fi spus că pot pierde anumite ajutoare sau locuri de muncă și că bărbații din familiile lor ar putea avea probleme. Tot el susține că părinților li s-ar fi transmis că ar putea fi puși „în genunchi” pentru a-și cere scuze că sunt „trădători ai țării”.
Aceste acuzații sunt extrem de grave și trebuie tratate ca atare: în acest moment sunt acuzații formulate public de reprezentantul comunității, nu constatări definitive ale unei anchete.
Tocmai de aceea este esențial răspunsul autorităților.
Ambasada Ucrainei la București a anunțat că instituțiile competente stabilesc circumstanțele cazului și că va exista o reacție după finalizarea verificărilor. Ambasada a respins însă încercările de a transforma incidentul într-o condamnare generală a politicii Ucrainei față de minorități.
Este o poziție care trebuie consemnată. Dar ea nu răspunde încă întrebării centrale: de ce o clasă cerută de părinți, deschisă cu sprijin consular și funcțională la începutul anului școlar a dispărut după numai patru zile?
Legislația Ucrainei recunoaște explicit dreptul la educație în limba minorității
Cazul devine și mai dificil de explicat dacă este pus lângă legislația ucraineană.
Articolul 53 din Constituția Ucrainei prevede că cetățenilor aparținând minorităților naționale le este garantat, în condițiile legii, dreptul la educație în limba maternă sau la studierea acesteia în instituțiile publice și municipale.
Legea ucraineană a educației merge mai departe. Pentru învățământul preșcolar și primar, persoanelor aparținând minorităților naționale le este garantat dreptul la educație în limba minorității respective, alături de limba ucraineană, prin constituirea unor clase sau grupe separate.
Iar modificările legislative adoptate în 2023 prevăd expres protecții suplimentare pentru minoritățile ale căror limbi sunt limbi oficiale ale Uniunii Europene. Româna intră evident în această categorie.
Prin urmare, invocarea generică a unei „reforme a educației” nu este, singură, o explicație suficientă pentru dispariția unei clase primare cu predare în română. Pentru a putea stabili dacă decizia a fost legală sunt necesare actul administrativ concret, baza juridică invocată, regulile privind numărul minim de elevi și finanțarea, precum și documentele semnate de părinți.
Până când aceste documente nu sunt făcute publice, contradicția rămâne evidentă: legea recunoaște un drept, părinții spun că l-au solicitat, clasa a fost deschisă, iar după patru zile nu a mai funcționat.
Orlivka nu este o localitate fără legătură cu limba română
Și contextul local contează.
Orlivka – Cartal înainte de perioada sovietică – se află în actualul raion Ismail, aproape de Dunăre și de frontiera cu România. Enciclopedia Ucrainei indică o populație de 3.047 de locuitori la recensământul din 2001 și o populație de aproximativ 2.800 de persoane în 2019, descriind comunitatea ca predominant moldovenească. Presa regională ucraineană care relatează cazul o descrie astăzi drept covârșitor românofonă.
Tocmai aici trebuie făcută diferența dintre etnie și limbă. Afirmația vehiculată în unele relatări potrivit căreia „99,99% sunt etnici români” nu poate fi confirmată din datele oficiale consultate. Caracterul românofon al comunității este însă mult mai bine documentat.
Asta face cu atât mai legitimă întrebarea părinților: dacă într-o asemenea comunitate opt familii solicită împreună educația primară în limba maternă, ce argument juridic suficient de puternic justifică eliminarea clasei după ce aceasta fusese deja constituită?
Ironia calendarului: Ziua Limbii Române, apoi dispariția clasei
Contrastul este puternic.
La 12 martie 2026, președintele Volodimir Zelenski a anunțat oficial instituirea Zilei Limbii Române în Ucraina, sărbătorită anual la 31 august. Președintele ucrainean declara atunci că măsura urmărește consolidarea cooperării culturale și a respectului reciproc dintre cele două state și amintea explicit discuțiile privind educația comunității românești din Ucraina.
Tot în martie, România și Ucraina au semnat documente privind stabilirea unui parteneriat strategic, cooperarea în energie și producția comună de armament.
La Orlivka, părinții și-au depus din nou cererile pentru clasa românească la 31 august, potrivit relatărilor comunității locale. A doua zi clasa a început cursurile. Patru zile mai târziu nu mai funcționa.
Simbolistica unei zile dedicate limbii este importantă. Dar pentru o comunitate minoritară, adevărata măsură a protecției unei limbi rămâne posibilitatea copiilor de a o folosi efectiv în școală.
Ucraina se află chiar în etapa în care drepturile fundamentale sunt evaluate de UE
Cazul nu apare nici într-un moment oarecare al parcursului european al Ucrainei.
În iunie 2026, Uniunea Europeană și Ucraina au deschis negocierile pe primul cluster, „Fundamentals”, care include statul de drept și drepturile fundamentale. Consiliul UE precizează că acest cluster este primul deschis și ultimul închis, iar progresul în cadrul său influențează ritmul general al negocierilor. Procesul de aderare este bazat pe merite și presupune monitorizarea aplicării standardelor europene, nu doar adoptarea lor formală.
Cadrul de negociere pentru Ucraina amintește explicit criteriile de la Copenhaga: instituții stabile care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților.
De aceea, Orlivka nu este doar o dispută despre orarul a opt copii. Este genul de caz concret prin care poate fi testată diferența dintre legislația înscrisă în documente și modul în care aceasta funcționează în administrația locală.
MAE a intervenit. Rezultatul va conta mai mult decât comunicatul
Ministerul Afacerilor Externe de la București a anunțat că a făcut demersuri atât la București, cât și la Kiev pentru clarificarea cazului și pentru găsirea unei soluții care să permită continuarea educației în limba română.
Consulatul României la Odesa a contactat autoritățile locale și regionale, iar pentru 18 septembrie este programată o nouă deplasare la Orlivka, împreună cu reprezentanți ai administrației raionale Ismail.
Într-o intervenție la TVR Info, comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu a sintetizat critic poziția sa prin formula: „Statul român nu trebuie să doarmă.” Este opinia sa, nu poziția oficială a statului român.
Dincolo de formulările dure sau de retorica publică, criteriul verificabil va fi mult mai simplu: dacă acei părinți își mențin solicitarea pentru educație în limba română și dacă legea permite constituirea clasei, trebuie explicat transparent de ce clasa a fost închisă și pe baza cărui act.
Un primar condamnat în primă instanță, dar cu dosarul încă în apel
Un alt element care apare în relatarea cazului privește conducerea comunității Reni.
Ihor Plekhov, primarul orașului Reni, a fost condamnat în aprilie 2024 de Înalta Curte Anticorupție a Ucrainei la nouă ani de închisoare într-un dosar privind o mită legată de concesionarea unui teren. Hotărârea a fost atacată, iar procedura de apel continuă; prin urmare, condamnarea nu trebuie prezentată ca definitivă.
Acest dosar nu dovedește în niciun fel că primarul sau administrația Reni ar fi comis vreo ilegalitate în cazul clasei din Orlivka. Cele două chestiuni trebuie separate juridic.
El constituie însă o informație relevantă despre conducerea administrației locale și justifică cu atât mai mult nevoia de transparență privind cine a luat decizia referitoare la clasă, în baza cărui document și după ce procedură.
Cea mai importantă întrebare: au ales părinții sau au fost determinați să „aleagă”?
Administrația poate invoca bugete, reforme, norme de organizare și proceduri. Toate acestea pot fi examinate și verificate.
Dar există o linie care nu poate fi trecută cu vederea: libertatea părinților de a solicita educația copiilor în condițiile prevăzute de lege.
Dacă părinții au decis voluntar că preferă clasa în limba ucraineană, documentele și mărturiile lor pot lămuri rapid situația.
Dacă însă cererile lor au fost schimbate după amenințări privind locurile de muncă, ajutoarele sociale, mobilizarea rudelor sau intervenția serviciilor de securitate, așa cum susține Anatoli Abgaș, cazul depășește cu mult o dispută școlară. Tocmai de aceea acuzațiile trebuie investigate, nu minimalizate și nici transformate automat în fapte înaintea verificării lor.
Într-un stat care negociază aderarea la Uniunea Europeană, drepturile minorităților nu se măsoară în declarații festive și zile comemorative, ci în situații foarte concrete: dacă opt copii pot sau nu pot intra dimineața într-o clasă și pot învăța, în limitele legii, în limba familiei lor.
La Orlivka, această întrebare este încă fără răspuns satisfăcător. Iar până când autoritățile competente nu publică explicația juridică a închiderii clasei și concluziile verificării acuzațiilor de presiune, cazul rămâne o problemă serioasă de credibilitate pentru modul în care drepturile comunității românofone sunt aplicate la nivel local.
FOTO: Handout / AFP / Profimedia
Sursa: hotnews.ro
