10 iunie 1860: S-a născut Hariclea Hartulari Darclée, artista care a dominat scena lirică mondială

1415 – Prima mențiune a funcției de „spătar” în Țara Românească

HTML Image as link

La 10 iunie 1415 este atestată pentru prima dată funcția de spătar, o dregătorie domnească importantă în Țara Românească. Inițial, spătarul purta la festivități sabia și buzduganul domnitorului, simboluri ale autorității domnești. Cu timpul, atribuțiile sale s-au extins – acesta devenind comandant al cavaleriei și, în lipsa domnului, conducătorul suprem al armatei.
În secolele următoare, spătarul a ajuns și șef al poliției, ocupând un loc de frunte în Sfatul Domnesc, mai precis al patrulea rang în ierarhia dregătorilor pe vremea lui Mircea cel Bătrân.

1853 – Nașterea lui Ion Pop-Reteganul

În 1853 se naște Ion Pop-Reteganul, un nume important al culturii ardelene. Pedagog, prozator, publicist și folclorist, el a fost considerat de Ion Mușlea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului”. Prin activitatea sa de culegere și valorificare a tradițiilor populare, Pop-Reteganul a contribuit semnificativ la consolidarea identității culturale românești în Transilvania secolului al XIX-lea.

1860 – Nașterea Haricleei Hartulari Darclée, una dintre cele mai mari soprane române

Pe 10 iunie 1860 s-a născut la Brăila Hariclea Hartulari Darclée, una dintre cele mai mari soprane ale lumii. Cu o voce de soprană lirico-dramatică, Hariclea Darclée a devenit o figură centrală a scenei lirice internaționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Debut și consacrare

A debutat la Scala din Milano în 1888, iar cariera sa a cunoscut o ascensiune rapidă. A fost apreciată de mari compozitori ai epocii, precum Puccini, Mascagni, Gomes, Franchetti sau Mancinelli, care i-au încredințat roluri create special pentru ea.

Premiere absolute și roluri memorabile

Printre operele compuse special pentru vocea ei și interpretate în premieră absolută se numără:

„Condor” de Carlos Gomes (rolul Odulea, Scala din Milano, 1891)
„I Rantzau” de Pietro Mascagni (rolul Luisa, Florența, 1892)
„Cristoforo Colombo” de Alberto Franchetti (rolurile Isabella di Aragona și Ikuamota, Genova, 1892)
„Amy Robsard” de Isidor de Lara (Monte Carlo, 1897)
„Hero e Leandro” de Luigi Mancinelli (Madrid, 1897)
„Iris” de Pietro Mascagni (Roma, 1898)
„Enoch Arden” de Alexis Catargi (București, 1904)
„Eidelberga mia” de Ubaldo Pachierotti (Buenos Aires, 1909)

„Tosca” – rolul care a făcut istorie

Cel mai notabil moment al carierei sale a fost la 14 ianuarie 1900, când a fost prima interpretă a rolului Floria Tosca în celebra operă Tosca de Giacomo Puccini, la Teatrul Costanzi din Roma. Această interpretare a consacrat-o definitiv pe scena mondială.

Recunoaștere și distincții

Hariclea Darclée a primit numeroase distincții: Ordinul „Bene Merenti” clasa I oferit de Carol I, Medalia Artistică și titlul de Mare Ofițer al Sefakatului din partea Imperiului Otoman.

Moștenirea artistică

De-a lungul carierei sale, Darclée a promovat valorile artei lirice românești în marile teatre ale lumii, inspirând generații întregi de artiști. Deviza ei, „Trăim pentru lume, glorie și pentru noi deloc”, reflectă sacrificiul și pasiunea unei vieți dedicate artei.

1877 – Nașterea generalului Petre Cănciulescu

Tot la 10 iunie, în 1877, se naște Petre Cănciulescu, general român care s-a remarcat în Primul Război Mondial și în campaniile pentru apărarea Mari Uniri. A condus Regimentul 1 Vânători „Regele Ferdinand”, distins în bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz (1917).
În 1918 a fost comandant al Garnizoanei Chișinău, iar în 1919 a coordonat operațiunile trupelor române în Pocuția. A atins cea mai înaltă funcție a sa între 1931–1937, ca lider al Corpului III Armată din Basarabia.

1931 – Moartea generalului Traian Băcilă

În 1931 încetează din viață Traian Băcilă, general român care a servit cu devotament în armata română. Moartea sa a marcat sfârșitul unei cariere militare dedicate apărării și consolidării statului român modern.