Press "Enter" to skip to content

22 august 1917: A încetat din viață Ecaterina Teodoroiu, eroină română din Primul Război Mondial

Calendar istoric: 22 august

1233: Prima mențiune documentară a unui ban de Severin, în persoana lui Luca.

1785: Patenta lui Iosif al II-lea de abolire a iobăgiei in Transilvania.

1802: S-a născut Ecaterina Varga, luptătoare pentru drepturile românilor din Munții Apuseni.

În anii 1840-1847, Ecaterina Varga a devenit o luptătoare pentru drepturile românilor iobagi din Munții Apuseni, față de autoritățile habsburgice. Prin petiții adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, precum și prin memorii susținute personal la Curtea de la Viena, Ecaterina Varga cerea, în numele moților, înlăturarea abuzurilor autorităților vremii. Dată fiind nepăsarea autorităților locale și centrale la cererile moților, Ecaterina Varga a îndemnat populația din Munții Apuseni la nesupunere și împotrivire pe față.

1820: S-a născut Manolache Costache Epureanu, politician român. a fost un politician român din secolul al XIX-lea, ministru cu diverse portofolii în diverse guverne, de două ori șeful guvernului de la Iași, după Mica Unire, dar înainte de unirea administrativă a Principatelor Române, precum și cel de-al doisprezecelea prim-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri, în 1870 (1 mai – 26 decembrie) și în 1876 (6 mai – 5 august). Conservator de seamă al timpului său, Manolache Costache Epureanu, împreună cu un grup de alți conservatori români marcanți, a fost membru fondator al Partidului Național Liberal din România, la 24 mai 1875.

1882: S-a născut Augustin Maior, fizician român.

1890: încetat din viață Vasile Alecsandri, a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

1917: A încetat din viață Ecaterina Teodoroiu, eroină română din Primul Război Mondial.

Cine a fost Ecaterina Teodoroiu

Născută la 14 ianuarie 1894 în comuna Vădeni (azi cartier din municipiul Târgu – Jiu) din județul Gorj, în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu, tânăra Cătălina a avut cinci fraţi – Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile – şi două surori: Elisabeta şi Sabina.

A început şcoala primară în satul natal şi a terminat-o la Târgu Jiu, unde învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu. Ecaterina a fost elevă, probabil între anii 1905-1909, la Şcoala româno-germană din Târgu Jiu (situată pe strada Popa Şapcă), unde director era Ştefan Bobancu. Etapa finală a studiilor sale a constituit-o perioada de şapte ani în care a frecventat cursurile liceale la Bucureşti, până în vara anului 1916. În 1909, Ecaterina se afla deja în Capitală, unde a urmat iniţial cursurile unui gimnaziu-pension de lângă Cişmigiu, dorind să devină învăţătoare. Ulterior şi-a continuat studiile la o şcoală de infirmiere.

Prima participare a ei la viața militară a fost consemnată în 1913, când, deși era elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetașă în asociația cercetașilor români, Cohorta ”Pastorul Bucur” din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanței.

După intrarea României în război, a fost întâlnită adesea la spitalul din Târgu Jiu, acordând îngrijiri răniților, printre care s-a aflat și fratele său mai mare, Nicolae. Pentru Ecaterina, moartea fratelui său a reprezentat convingerea că războiul nu este o joacă, ci conștiința jertfei supreme. După mai multe încercări de a participa pe front ca soldat activ, de fiecare dată spunându-i-se că locul ei este în spital, Ecaterina a hotărât să plece pe câmpul de bătălie. Comandanții au cedat insistențelor ei și au primit-o să lupte alături de ostași.

În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. Pe 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munții Gorjului, Ecaterina a luat parte alături de populația civilă, cercetași și o companie de milițieni la luptele de la Podul Jiului, concurând la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.

În război, Ecaterina a fost rănită la ambele picioare și a fost tratată la spitalele Filiași, Craiova, Iași. și-a revenit, apoi a fost luată prizonieră, a reușit să scape împușcând “câțiva” soldați germani. Eroina a fost distinsă de către generalul Dragalina, în primăvara anului 1917, cu “Virtutea militară de război, clasa a II-a” și avansată la gradul de sublocotenent. Conducea un pluton de 25 de soldați, la început soldaților nu le-a prea convenit că sunt conduși de o femeie, dar până la urmă au apreciat-o. Moartea nu a cruțat-o însă, Ecaterina Teodoroiu nu a reușit să scape de gloanțele germane. În august 1917, pe câmpul de luptă de la Mărășești, eroina a fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: “Înainte băieți, sunteți cu mine!”.

A fost înmormântată cu paradă pe 23 august 1917, în valea Zăbrăuciorului, lângă casa viei Apostoleanu, alături de căpitanul Dumitru Morjan, gorjean căzut la datorie cu o zi înainte, în fruntea Companiei a 6-a. La căpătâi i-a fost ridicată o mare cruce de stejar, de către comandantul Diviziei a XI-a, apoi trupul ei a fost mutat în Mausoleul de la Mărășești. La patru ani de la moartea Ecaterinei, pe 4 iunie 1921, osemintele Ecaterinei au fost deshumate şi transportate la Târgu Jiu, unde, pe 9 iunie, au fost depuse în cavoul din faţa Primăriei, în aşteptarea unui proiectat monument comemorativ. „Astfel a pierdut Regimentul 43/59 Infanterie această fecioară inimoasă, vitează, demnă de moşii şi strămoşii ei şi ca o pildă atât pentru Regimentul cu care a luptat şi şi-a dat viaţa pentru apărarea şi mărirea Patriei cât şi pentru toţi românii şi, în special, pentru femeile române, fiind unicul exemplu în istoria Patriei, ca o fecioară tânără să aibă atât de mare însufleţire să-şi jertfească viaţa pentru pământul strămoşesc” – conchidea la 10 mai 1920, în Memoriul său, colonelul Pomponiu. A fost comparată de generalul francez Henri Berthelot cu Ioana D’Arc.

1932: A încetat din viață Gheorghe Cucu, compozitor român. A fost un clasic al muzicii corale românești. De la el au rămas peste 100 de piese muzicale, unele tipărite. Prin folosirea creatoare a cântecului popular în lucrările sale corale, a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești. Autor al unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conținut realist și umor, prin intonație populară și măiestrie a compunerii („Frumosul vine pe apă”, 1931; „Haz de necaz”). A armonizat colinde și a scris muzică bisericească.

1941: Ion Antonescu a fost numit mareșal. (n. 14 iunie 1882, Pitești, România – d. 1 iunie 1946, Jilava, Ilfov, România) a fost un ofițer de carieră, (general) și om de stat român, șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General[8] al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost cel de-al 43-lea prim-ministru al României cu titlul de „Conducător al Statului”.

În august 1941, generalul Antonescu s-a autoavansat la gradul de mareșal. Prin decretele regale nr. 2240/7 august 1941 și 2352 bis/21 august 1941 – impuse de el și semnate de regele Mihai – Antonescu s-a autodecorat cu ordinul Mihai Viteazul clasa II-a și clasa I-a G. Aflat într-o vizită pe front, regele Mihai I al României i-a înmânat mareșalului Antonescu în seara zilei de 24 august 1944 insignele ordinului militar „Mihai Viteazul” clasa I-a și a II-a ce-i fuseseră recent conferite.

1944: A încetat din viață Alexandru Șerbănescu, as român al aerului din cel de-al Doilea Război Mondial. Cunoscut ca „Alecu”, (n. 17 mai 1912, Colonești, Olt, România – d. 18 august 1944, Viperești, Buzău, România) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Format inițial ca vânător de munte, este atras de aviație, devenind întâi observator aerian, iar în 1941 pilot, zburând inițial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109G.

A participat la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației URSS; a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva aviației de bombardament americane. A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare.

Sursă informații: Biblioteca Județeană ”Christian Tell” Gorjwww.educatieprivata.ro/

preluare: wikipedia.org

HTML Image as link
Qries

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries